Cred că e mai bine să votăm PSD-ul

Îmi doresc foarte mult ca la finalul acestui articol să găsesc păreri care să nu includă „ești praf”,te-ai vândut” sau „bați câmpii”. 

E foarte posibil să greșesc prin ce urmează să zic, dar e o teorie. Hai s-o dezbatem rațional.

De ce cred că-i mai bine să votezi cu PSD-ul și să ne conducă PSD până la finalul acestei vieți?

Foarte mulți oameni din bula mea visează la meritocrație și o clasă politică onestă. Numeroși apropiați își doresc un Cioloș care să ducă România pe cea mai înaltă culme a corectitudinii. Oricât de bine sună asta (și ireal), trebuie să nu omitem un lucru: majoritatea românilor sunt lemn. Avem foarte mulți asistați social (mă refer la ăia mincinoși), analfabeți funcționali, analfabeți, lepre, îngălați ș.a.m.d.. Foarte mulți. Înfiorător de mulți.

Dacă printr-o minune toți cei enumerați mai sus n-ar merge la vot și ar câștiga ăia buni voi vă imaginați cum ar arăta țara asta? Abia atunci am avea loc un război civil.

De ce?

Pentru că nu-l poți occidentaliza pe unul cu ciorapii rupți în coate și cravată de semințe pe piept. Dacă ești degeaba, legată ombilical de pomana electorală și ajutorul social, n-o să pui tu mâna să muncești prea ușor. Ai peste 20-25 de ani, ai trăit doar din combinații, ai crescut într-un mediu bijnițăresc și ai învățat că „se poate ș-așa”? Poate suna șocant, dar n-o să-ți schimbi stilul de viață doar pentru că GATA, de azi suntem corecți. Nu. Nu așa funcționează specia.

Oricâtă corectitudine ar încerca să aducă, ori mai grav, să impună o clasă politică tot se va izbi de un zid uriaș de oameni care refuză schimbarea în bine. Bag mâna-n foc pentru următoarea afirmație: și printre #Rezist există oameni care nu vor să fim 100% cinstiți, ci doar puțin mai corecți. Adică să poți face un gigibigi, dar să nu furi enorm. Nu-mi poți spune cu aroganță că-n Piața Victoriei e crema calității umane din România.

Dar făcând abstracție de merele putrede din tabăra „haștagiștilor” să ne întoarcem la ceilalți.

Uitați cum decurg lucrurile acum. Corporatiștii (îi numesc așa ca să-i poziționez mai bine în contextul socio-economic, ei nu sunt neapărat corporatiști) sunt disperați din cauza corupției. Dar cum reacționează? Cum se comportă un cetățean disperat din fragila clasă de mijloc? Urlă la o clădire, face cartoane amuzante. Nu dă cu bâta după corupți, nu-și pune cagulă pe față, nu răstoarnă o mașină. Pentru că e civilizat, educat și știe că are rate la iPhone și nu-și permite un derapaj care-l poate lăsa fără Netflix&chill.

Da, în același timp suferă și pătura săracă, dar ălora le închide PSD-ul gura cu ulei și le strânge mâna palmând 50 de lei. Gata, e totul bine. Săracii se liniștesc, ba chiar se bucură.

Hai să facem un joc de imaginație.

Vine Cioloș la putere. Schimbă România din temelii. Tot. Fără nepotisme, fără ajutoare nefondate, fără pomeni electorale. Voi vă dați seama c-o să avem o masă uriașă de români care nu se vor adapta la o societate corectă? Vor dispera, fiind inapți și frustrați. Se vor răscula de nervi și foame. „Vor merge la muncă”. Nu toți. Și înainte să le treacă prin minte să meargă la măturat străzile se vor aduna (mânați de influencerii lor) să protesteze. Și când se revoltă săracul înfometat nu face precum corporatistul care-și permite avocado și goji. Săracul lovește. Cheamă minerii. Devine un miner.

Ce încerc să spun e că România din prezent (și din viitor) este blestemată să trăiască sub domnia unei majorități disperate, înfometate, ușor de cumpărat. Și ei nu se vor adapta unei societăți corecte. Pentru că n-au fost crescuți într-una. Ai putea face salariul minim de 1.000 de euro, unii tot vor încerca să scoată pârleala pe undeva, să mai facă o combinație. Și dacă n-o să le iasă se vor enerva.

Ce e de făcut?

Din păcate nu prea multe.

O putem flendura așa mereu. O guvernare PSD, o alta bună, iar una PSD, iar una bună. Balanța asta va frustra non-stop ambele tabere și va asigura o stagnare constantă.

Am stabilit deja mai sus că nu putem avea o țară corectă. Asta cade.

Dar ne putem împăca cu gândul. Putem vota PSD-ul, îi putem lăsa să distrugă țara, să-și facă de cap și să privim Apocalipsa din primele rânduri. Poate că țara asta n-are o altă menire. Dacă n-au reușit otomanii, rușii sau nemții să ne anihileze o să reușim singuri. Hai să fim sinceri cu noi. Oricum am păcălit destul istoria fugind în munți.

Ajung să cred că-i mai sănătos să aștepți finalul liniștit decât să te zbați în zadar. E ca-n cazul unui cancer metastazic. Nu te mai frămânți, că-ți faci rău. Consumi și ultimele resurse. Gata, acceptă înfrângerea și zâmbește-i Morții în față. O poți sfida, atât.

Sau poți pleca. E și asta o opțiune.

Astăzi, 5 iulie 2018, am ajuns să cred în două ipoteze viabile pentru a exista în România:

  • Lasă PSD-ul să conducă și încearcă să trăiești conform doctrinei. Păstrează corectitudinea pentru când mergi în concediu prin străini. Învață să furi, să înșeli și să te bucuri de ce-ți poate da viața într-un asemenea mediu;
  • Pleacă.

Orice altceva ar putea provoca conflicte majore între clasele sociale. Repet. Săracul înfometat și manipulat nu aprinde lanterna telefonului luni de zile în Piața Victoriei.

E posibil să fiu prea pesimist, dar cred că pentru următorii 100 de ani lupta e pierdută. Nici nepoții mei nu vor avea o țară mai bună.

Acestea fiind zise aștept să aud că greșesc. Vă rog.

Pentru cine din bula mea poate părea inimaginabil ce am zis, dar hai să facem un pas în lateral și să privim imaginea de ansamblu.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

2 Comments

  1. Acelasi lucru le-am spus si eu cunoscutilor. Acest popor o sa moara in granitele acestei tari sau o sa fim prin alte tari plecati. Atat timp cat nu citesti, nu iesi din tara ca sa vezi ca se poate si altfel unii oameni nu se schimba. Si este usor sa ramai neschimbat, nu consumi energie, neuroni , timp.

  2. Meh… articolul este aproape la fel de bun ca interviul cu Scripcariu :))

    Acum na, situația nu e roză, iar posibilitățile subliniate de tine sunt prezente, dar nu singurele și nici primele. Poporul ăsta, la fel ca oricare altul, cum se-nvață așa se și dezvață, că este vorba, totuși, despre educație și grade de libertate. Însă sunt câteva elemente cheie în toată schema asta. Am lucrat în mai multe medii, printre care șantiere și uzine, unde nu-ntâlnești corporatiști, ba dimpotirvă, și am observat câte ceva. Omul tinde să se supună autorității superioare; cu cât mai mare autoritatea, cu atât mai mare supunerea. Iar de plecat va pleca cu greu și asta doar în cazul în care e mult împins în această direcție și are o altă opțiune, dar rar singur – ține de obișnuința cu disconfortul, frica de schimbare, plăcerea apartenenței etc.

    Așadar, că totuși vreau să zic ceva, sub o conducere generală (nu doar undeva-n Parlament sau Guvern) bazată pe meritocrație, oamenii se vor conforma. Unii mai greu, alții mai ușor, dar cu un boost de imagine bun și câteva mici constrângeri îi ghidezi cum trebuie – adică exact ce face PSD-ul, doar că mai finuț și mai bine intenționat :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *