Câte ceva despre droguri, politicieni și Răzvan Ciobanu

Nu știu cât o să fie de lung textul ăsta. Și nici cât de logic. Dar vă invit să participați și voi cu păreri. Cu plăcere.

Înainte de toate, câteva întrebări:

  • Băgați droguri? Vă place drogul cui? Mergeți în oraș și vă dedați la prafuri?
  • Știți că politicienii exploatează electoral tema drogurilor, nu?
  • Ați auzit că a murit o vedetă, Răzvan Ciobanu, și că băgase droguri înainte să moară (așa am înțeles)?

După ce vă răspundeți în intimitate la cele de mai sus să continuăm.

Ați văzut că după moartea lui Ciobanu a ieșit imediat baticul ăla de Călin Popescu Tăriceanu la rampă să vorbească despre droguri și cum „politicienii n-au făcut nimic”. El fiind o prospătură în domeniu. Declarația lui, așa cum ziceam și mai sus, e o exploatare de moment. Electoratul speriat că vin drogurile peste țară rezonează cu mesajele panicarde aruncate de tot felul de cârpe oficiale.

Evident că Tăriceanu nu putea să vorbească despre cum ȘI viteza ucide. ȘI prostia la volan. Asta nu poate să zică pentru că și el e un ghiolban la volan. El și o mulțime de alți români care și-au luat carnetul pentru că permisul de șofer este un must-have al românilor, indiferent de capacități. Oricât de prost, dar „măcar să ai carnet”. Dai în șoferi, dai într-o plajă prea mare de alegători.

Când te iei de droguri e ușor că românii sunt speriați de ele. Vesticii știu de droguri de ani de zile. Au avut timp să învețe despre ele, să le testeze (pe unele) și să se și plictisească. Românii au băgat Cola și blugi după revoluție. Nu-i ceva condamnabil, nu asta voiam să spun, nu te ambala aiurea.

Ce vreau să spun e că suntem analfabeți vis-a-vis de droguri. Bine, suntem analfabeți cu multe lucruri. Analfabeți funcțional, sexual, emoțional… tot pachetul. Bifăm la toate.

Faza cu drogurile îmi pare cam așa (după capul și lecturile mele). Sunt rele. Dar și bune. Totul ține de context, dozaj și capacități personale.

Se face o greșeală când se compară viciile. Aud oameni pro-legalizare iarbă spunând: „pe iarbă n-ai face niciodată ce se întâmplă pe alcool”. Nu mai spune? Poate n-ai face tu. Și alții. Dar pe iarbă poți face rahaturi. Pentru că, în ciuda glumițelor cu statul pe canapea și molfăit de ciocolată, unii oameni au o altfel de structură psiho-chimică (zic bine?). Adică în mintea lor THC-ul și CBD-ul (celălalt ingredient din iarbă, ignorat dar foarte important) acționează diferit.

Hai s-o spun folosind tot un sofism.

Se spune că omul la beție e nebun. Face nasol. Știu oameni care pot bea ca niște cisterne și să fie cei mai liniștiți. Politicoși. Ba chiar să conducă extraordinar de bine (cazuri rare, nu încurajez, dar ele există). De ce? Ceva chimic (imaginează-ți termeni medicali) îi face să descompună altfel alcoolul și să nu-și piardă capul. Cazul rare. Și la iarbă e la fel. Există sparți care pot sta liniștiți pe canapea, basculând dulciuri și uitând de depresie/cancer/glaucom, dar există și sparți care fac nasol după două fumuri. Că nu-și cunosc limitele și iarba scoate ce e mai rău din ei.

Asta e valabil pentru orice viciu. O să-mi spuneți că nu poți compara Instagram cu heroina, ori Facebook cu speed. Hm… oare? Chiar nu poți? Oricum zgândere cam aceleași butoane în creier.

Ce încerc să spun e că unele lucruri țin de dozaj. Eu nu spun că gata, liniștea societății constă în administrarea personalizată și dozată a drogurilor. Dar dacă tot suntem o societate „drogată” (zahăr, Facebook ș.a.m.d.), măcar s-o facem cu cap.

Dac-o luăm p-aia sinceră, toate viciile-s nasoale. Toate! Social-media? O societate de narcisiști. Alcool? Cirotici. Fumători? Cancer. Iarbă? Psihoze. Droguri mai grele? Psihoze mai nașpa. În funcție de dozaj și structură poți să ai probleme (mai devreme sau mai târziu), ori să trăiești liniștit toată viața.

Cum nimeni nu stă să verifice în profunzime fiecare individ (să vadă cum reacționează  fiecare la droguri și ce li se potrivește sau nu) e normal ca unele state să nu riște cu legalizarea unor chestii și apoi să aștepte o autoreglare a consumatorilor. Așa că multe state au preferat să interzică o parte din vicii (mai ales alea care aduc și bani frumoși din economia subterană) și să le lase libere pe alea care par inofensive/sunt prea puternic înrădăcinate.

Sunt țări în care s-a legalizat consumul de droguri, dar nu știm efectul în timp. Specialiștii îl pot doar estima. Nu știm cu exactitate parcursul psihic al oamenilor care au primit libertatea de a băga droguri oricând au poftă.

O să-mi spuneți că fiind legale se vor consuma mai puțin. Da. Și nu. Dacă ne luăm după un studiu de prin anii 1950, bagi mai puține droguri (spre deloc), dacă te ajută și mediul. O să fiu prăpăstios și o să spun că în eventualitatea unei ultra-legalizări, stilul de viață românesc îi vor arunca pe mulți în exces, ori o perioadă de „probă” mai mult sau mai puțin sănătoasă. Pe scurt: se va băga mult și prost.

Momentan drogurile omoară mai puțini oameni pe șosele în comparație cu alcoolul, dar asta nu înseamnă (cum prost zic unii) că drogurile sunt mai puțin nocive. O eventuală legalizare a drogurilor grele ar duce, cel mai probabil, la carnagii. Că românu-i calic, bagă 10 pastile, 3 linii și două cuie și pleacă-n club cu mașina. Că știe el, e „profesionist”.

Mulți români n-au curiozitatea să vadă ce înseamnă fiecare drog (și mă refer la astea mainstream, nu zombie, sare de baie și alte tâmpenii), le aruncă într-un cazan religioso-medical după ureche. Și tabăra cealaltă tace când vina vorba de efectele pe termen mediu și lung ale utilizării unor astfel de metode de escapism. Și oricum o dai, toate studiile arată că nu-i sănătos să bagi iarbă sub 20-25 de ani. Daunele-s mai nașpa pe termen lung.

Concluzia e că viitorul o să fie interesant. Și orice schimbare într-o țară e un pariu cu psihicul locuitorilor.

Sper că am avut măcar o umbră de logică.

Tu ce zici?

dă cu părerea...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.