Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Mesianismul bunei dispoziții

S-a umplut lumea de coacheri și speakeri (motivaționali) de te doare guru. Toate aceste agregatoare umane de truisme, pseudo-știință și citate, pe care nu mai știe nici naiba cine le-a zis, parcă au o singură misiune: să nu mai fie nimeni trist.

Să nu credeți că-i preocupă depresia, o problemă serioasă. Cum să te ajute o enciclopedie de citate din Steve Jobs și Gandhi când tu ești de o suferință fără margini din motive pe care doar un specialist ar avea habar să le scoată la suprafață și să te ajute să le confrunți?

De fapt, aici e și problema multor speakeri.

Nu vor să mai suferi. Ai o problemă? Trebuie s-o ignori. Zâmbește. Trage de colțurile gurii ca un tâmpit și ignoră un proces normal: suferința.

Nu-mi dau seama dacă lupta lor anti-tristețe are la bază un studiu care spune că o societate care zâmbește de-a-n boulea e mai fericită, ori le silă să stea printre oameni care își arată problemele și nu le ascund într-un colțișor al minții de unde peste ani să erupă sub tot felul de forme…

E și normal ca un coacher să nu vrea să te descarci. Ce dracu’ să facă el cu toate frustrările tale, angoasele și problemele din copilărie? Nu-i specializat. Îl ajută să știe că ești supi și că zâmbind ca un lobotomizat n-o să mai pari trist. Nu contează că ești. Important e să nu pari.

Într-un fel, motivaționalii sunt o personificare a rețelelor de socializare: poleială pe exterior, probleme nerezolvate la interior.

Important e să nu suferi. Tristețea e un handicap. Despărțire, divorț, deces? Zâmbește, urmează sfatul unui mort de acum trei secole, fă yoga pe o stâncă lângă mare, afișează doar partea frumoasă a vieții tale, focusează-te pe lucruri pozitive.

Doar proștii-s triști.

7 răspunsuri

  1. Stiu ca citisem „Atitudinea e totul,, de Jeff Keller, si desi cartea are si advice bun, o parte din tema si morala fundamentală a cărții vine din tot felul de idei nocive gen: zâmbește orice ar fi, nu ti descărca gândurile negative si frustrările deoarece nimănui nu îi pasă/te vei simti trist sau tensionat (no shit)/nu sunt asa importante cum crezi tu asa ca nu te consulta cu altii ca nu ajuta.
    Nu spun ca e o carte rea sau ca ce spune nu e corect in unele contexte dar mi se pare ca a aborda un subiect complex cu niste idei foarte simple

  2. Io zic ca au si piata, toata lumea fuge de suferinta si inca nu avem nivelul de educatie sa intelegem rostul ei si in ce treapta se poate transforma.

  3. Foarte bine punctat . Sunt mulți retardați care pun botul la rahaturile acestea de peste ocean.
    Spălare de creiere! Americanii, idioți complet sunt ca oile.

  4. George, am și eu nevoie de 3 „speakeri” motivaționali pentru un „event” weekendu’ ăsta.

    Din păcate nu dispun de fondurile necesare, dar am 20 de influenceri pe care ți-i pot da la schimb.

  5. Traim intr-o lume care ne promite un par stralucitor dupa numai o spalare cu samponul X, o talie de viespe si un fund mare a la Kim K dupa ce manancam un singur baton fara calorii, in care mii si mii de oameni produc bani doar pozand frumos pe Instagram. De ce lumea sa nu ajunga sa creada ca si fericirea se poate obtine la fel de usor? Cine vrea sa auda de travaliu interior, de ideea de a te uita la propriile emotii negative pentru a ti le intelege? Nu e productiv. Dureaza mult, e un proces care doare ca naiba si scoate multa murdarie de sub pres si nici nu stii cand si daca o sa ajungi pe culmile fericirii . Cu un coach dintre cei care au atins iluminarea dupa un curs de 2 zile si pe care i-a lovit epifania dupa o calatorie in jurul lumii totul e rapid, si cu rezultate imediate. Dupa numai o spalare…pe creier.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.