Acum vreo doi ani am fost la un curs interesant despre social-media, pentru cei care lucrează pe astfel de platforme. Un nene din Marea Britanie, tătuț în domeniu, explica unui număr restrâns de publicitari care-i faza cu Facebook, Instagram, Youtube și psihicul uman.
O superbă lecție de cum funcționează mintea omului pe rețelele de socializare și cum poți optimiza procesul mercantil în condiții de homo pavlovianus. Nu vindea „rețeta succesului”.
Toate bune și frumoase.
La final, nu știu cum, a început să se discute despre brățările de fitness. Știți la ce mă refer: jucăriile pe care le poartă mulți la încheietură ca să-și vadă pașii, bătăile inimii și (în funcție de buget) alte aspecte ale sănătății. Nu se știe niciodată când ai nevoie să-ți vezi pulsul. Te uiți la mână și vezi că-i acolo. Ești viu. Bravo!
Britanicul ne-a spus franc: „nu o să port așa ceva”. De ce? „Jucăriile astea strâng date despre sănătatea ta”. Pe atunci nici nu se discuta de colectarea de date. „Și datele alea vor ajunge la companiile de asigurare. Și apoi o să te trezești că plătești o asigurare mai scumpă pentru că ăia-ți cunosc sănătatea. Și asta e horror…”. Ne-am uitat la el, fiecare a înțeles ce a vrut și ne-am dus la casele noastre.
E 2019 și Fitbit (una dintre cele mai mari companii de așa ceva) a lansat o brățară specială doar pentru corporatiști. Ce înseamnă asta?
Că doar angajații fabricilor moderne se pot bucura de acest serviciu.
Ce înseamnă asta? Că, la început, o să-ți vină angajatorul să-ți spună „nu vrei să porți brățara asta super cool care-ți va arăta super multe chestii? Căți pași faci, puls, cât lichid ai în rinichi, cât timp te uiți în Excel și densitatea excrementelor! E mega cool, avem și un pachet de asigurare pentru sănătate (pe atunci o să ne tratăm din ce în ce mai mulți la privat), un abonament la sală (sala o să fie în aceeași clădire cu locul de muncă) și un concurs intern între angajați: cel mai bun puls primește o cană personalizată!”.
La început n-o să vrei, dar din ce în ce mai multe ovine se vor lăsa duse de val. Că-i cool, brățara se asortează la orice, are luminițe, îți arată pe telefon GIF-uri și ai challenge-uri cu prietenii: cine arde mai multe calorii când își laudă șeful de departament.
După un timp o să fie mandatoriu să poarte fiecare brățărica minune. Cine n-o face o să fie băgat în ședințe. „Gogu, ni se pare că nu simți locul ăsta de muncă. Pare că nu vrei să blend in cu restul echipei.”
Și abia acum vine partea cu adevărat drăguță.
Oamenii ăștia vor avea datele tale. Brățara le va spune că minți în ziua când te dai lovit și n-ai chef de muncă. „Cum adică ai probleme la stomac? Brățara ne-a comunicat că ai făcut un rahat de toată frumusețea. Avem și o poză cu el”.
Ești genul care are palpitații în ședințe și deadline-urile îți dau puseuri? Cine o să vrea un angajat ca tine care în fiecare moment tensionat pare c-o să crape? Bine că le-a spus brățara că ai balamale subțiri și te-au concediat la timp. Le mureai „la bandă” și îi băgai în belele.
Acestea fiind zise, voi câți pași ați făcut azi în ocnă?
2 răspunsuri
Suntem din ce in ce mai putin liberi desi putin vad asta.😉 Felicitări pentru ca deschizi minti 👏👏👏
Tot articolul parcă e o critică piperată a filmului „The Circle” din 2017 – recomand să-l vezi, e pe temă cu ce ai scris, poate chiar prea mult…