Când eram puști era caterincă/mișto/șmecherie să asculți și să fredonezi piesele celor de la Paraziții. Aia cu „zic pu-la-la-la!”, „genul de om care mă micționez în liftul tău” și multe altele.
Glume bune pentru 14-15 ani. Dacă nu te băteau părinții cu arcușul de vioară peste degete.
Troli muzicali, provocatori în rime, lăsați în pace pentru că există o piață pentru oamenii care vor să-și audă frustrările în versuri. În cazul lor a fost mai profitabil să fie lăsați să îmbolnăvească câțiva liceeni (și adulți cu mintea încă în supărările zilelor de teze), decât să fie administrat un antibiotic muzical.
Cheloo era ăla supăratu’, cu vorbele la el, FreakaDaDisk aducea beat-ul bun și Ombladon a ajuns cu ei pentru că, probabil, mama lui l-a rugat pe Cheloo să-l primească în trupă. „Cheloo, Freaka, de ce nu cântați și cu băiatul meu?”. „Doamna Ombladon… știți…”. Dar n-au avut curaj să-i spună adevărul așa că au rămas împreună.
Ani de zile n-a zis aproape nimeni nimic despre versurile Paraziții.
Muzica lor (când nu vorbea despre falsitatea industriei pop, despre playback și politicieni) te încuraja să-ți bați soția, prietena, amanta, copiii, vecinii, prietenii. Să urăști în funcție de orientarea sexuală sau etnie. Bine, versurile au fost de cele mai multe ori foarte finuț livrate, presărate cu umor ca să „îndulcească” mesajul.
Dar cu ură.
Dacă am duce la terapie muzica celor de la Paraziții (și pe ei, de ce nu?) am afla care e sursa nervilor. Cine știe de către cine și pe unde au fost pipăiți Paraziții în copilărie. Dar nu e bărbătește să-ți rezolvi problemele intime. Mai bine mai bei o bere și mai bați o femeie, a.k.a. curvă.
Altfel zis, cei de la Paraziții au scos piese noi. Cu mesaje vechi. Încă se dă felație poliției în versurile lor. Cu poante clasice: polițiști-s proști, grași, le pute pulanul, sunt copii de comuniști. Mna, atâta pot ei. Majoritatea oamenilor din ziua de azi își pierd neuronii în fața ecranelor, fac diabet și rate, dar Paraziții sunt în continuare supărați că-n ’97 un milițian jegos n-a vrut să-i lase să bea bere în fața scării.
Ca să fie tabloul complet, Poliția Română vrea să dea în judecată trupa Paraziții pentru versuri „calomnioase”. Așa-i când se întâlnește frigida cu libidinosul. Poliția Română, care are și ea destule pe cap, s-a trezit lovită-n chakră de versurile unor adolescenți de 40+ ani.
Mie-mi sună a colaborare pe sub mână. Unii se prefac proști și mimoze, inflamează spiritele, și ceilalți mai scot niște piese ușurele, mai umplu niște cluburi. Cum altfel?
Îmi și imaginez procesul:
Judecător: Ce s-a întâmplat?
Polițiști: Au zis că suntem proști, grași, jegoși.
Judecător: Și? Uitați-vă la ei! Domnule Ombladon, vă rog să nu vă mai turnați bere în ureche! E deja a doua oară când vă spun! Revenind… contează ce spun ei?
Polițiști: Ăăă… da!
Judecător: Paraziți, aveți ceva de spus în apărarea voastră?
Paraziții: Ne cerem scuze, dar ne doare-n pulă, n-am mai bătut o femeie de o săptămână.
Și așa mai apare o piesă.
