(Poate) cele mai luminate minți din Bihor s-au așezat la o masă rotundă. S-a ridicat o problemă dureroasă.
- Ce facem cu județul nostru? Iubitul nostru județ. Cum îl punem pe harta evoluției? Cum îl ridicăm? Chiar așa, nu ne pasă?
A ridicat mâna unul mai rușinos.
- Să facem școli de să ne compare toată țara cu un petec de Finlanda, să…
- Hai dom`le, lasă prostiile!, îi răspund alții în sictir și îi fac semn cu mâna să tacă din gură.
Un altul își face curaj.
- Să modernizăm cel mai mare spital din județ de să-ți vină președinții să se trateze aici.
- Fantastic, doar idei tâmpite!, îl apostrofează unul mai vocal, susținut de o majoritate.
Se lasă o liniște apăsătoare în încăpere și toți se scarpină-n nas, forând după idei. De nicăieri se aude un urlet, o mână se ridică fulgerător și unul se ridică în picioare trântind scaunul la pământ.
Ochii celorlalți se belesc de li se adună fruntea la ceafă. Gurile se cască și tuturor le stă urletul de bucurie în gât.
- Nu pot să cred!? Domnule, dă-mi voie să-ți strâng mâna. Așa facem.
Lumea aplaudă frenetic și cel care a avut geniala idee se rușinează. Din modestie își face o cruce largă, semn urmat de ceilalți.
- Bun, cruce facem, dar unde?
- Pe un deal… nu-i stres. Undeva punem noi o cruce.
- Și cât de mare să fie?
- .. 10 metri?
- Hai să fim serioși. Vorbim totuși de mântuitorul nostru.
- Amin!, strigă ceilalți în cor.
- Atunci o facem de… 14…
- Fie, 14 metri. Sună și biblic. Că au fost 12 apostoli, cu Iisus 13 și Fecioara Maria 14. E cifră sfântă.
- Așa e!
Se mai ridică o mână.
- Hai să punem becuri pe ea! Să se vadă seara.
- Da! Super idee. S-o facem luminoasă de s-o vezi de la 30 de kilometri!
- Domnilor, e o plăcere să lucrez în numele domnului cu voi.
Se lasă cu toții pe scaunele confortabile și respiră relaxați. Nu durează mult că se aude o întrebare care se izbește de tavanul înalt.
- Ăăă… cu ce ocazie facem asta?
Liniște. Lungă.
- Gata! Știu! Centenarul. Pentru morții de la 1918.
- Gata, mă apuc să-mi repet discursul de inaugurare.
