De când a apărut UBER/Taxify în România nu cred că am mai mers cu taxiul de mai mult de 5 ori. Mici excepții în orașele unde nu există UBER, dar în capitală pur și simplu-mi place să merg mai ieftin, mai sigur, mai liniștit, în mașini mai curate și să pot achita cu cardul, fără să-mi fac griji de bacșiș și rest.
Dar sunt deja ceva ani de când există UBER și încep să apară cifrele. Alea importante.
Este UBER o salvare pentru orașele pline de mașini? Citind articolul ăsta aflu că nu. Și lectura asta mi-a deschis ochii.
Mie-mi place să vorbesc cu șoferii de UBER/Taxify. Mă așez în dreapta lor și îi întreb de una alta, de când fac, „merge?”, „se merită?”, d-astea.
Bani se fac. Unii-mi aruncă niște cifre uriașe-n față, dar stau pe stradă luni-duminică, 10-12 ore pe zi. Dar știți ce-i interesant? Că-s numeroși șoferi (n-am o cifră exactă, dar destui) care s-au apucat de UBER/Taxify ca job. Unii mai stau după muncă pe traseu (ca al doilea job), dar mulți fac doar UBER.
Știți chestia aia de o aruncă ei cu „ride sharing”? Vrăjeală. Ride sharing înseamnă să pleci spre muncă și să mai aduni câțiva oameni pe drum pe care să-i lași relativ prin aceeași zonă. Dacă după birou stai 3-4 ore în trafic să plimbi oameni de colo-colo nu-i ride sharing, decongestionare, eco. UBER/Taxify este taximetrie cu panaș („moamă, Bonea, ce revelație ai avut!”).
Am circulat cu o grămadă de studenți care fac UBER doar pentru a face un ban. Unii aveau o mașină, alții s-au apucat să conducă pe mașinile celor care au băgat mai multe vehicule pe UBER.
Concluzia? Șosele, de fapt, sunt mai pline. Categoric nu mai goale. Că taxiurile n-au dispărut, ăia de merg cu mașinile personale sunt tot acolo. Eu n-am mașină și folosesc UBER când nu se poate cu bicicleta. Eu, prin UBER, mai umplu strada cu o mașină.
Acum nu știu dacă asta-mi va afecta obiceiul de a utiliza UBER, dar cu siguranță n-o să mai înghit gălușca „e ride sharing” și „se eliberează traficul”. Cel puțin până la următoarele studii.
