Cu toate că nu-mi place să am în lista de prieteni pe Facebook persoane care nu-și prezintă adevărata identitate, pe Ygrec Zorba l-am păstrat pentru că… nici eu nu știu.
Hai să aflăm cine-i anonimul. Atât cât vrea el să ne zică.
…
-
Domnule, prima întrebare e logică: de ce Ygrec Zorba? De unde vine pseudonimul internautic și de cine ne ascundem?
Pseudonimul vine de la o chestie pe care mulți o folosim când nu ne referim la cineva anume. X-ulescu, de exemplu. Y e pentru că, totuși, chiar în anonimat, mi-am dorit o diferențiere. Rămân anonim pentru că sunt puțini apropiați mie care înțeleg de ce sunt cum sunt.
-
Tot ce știu despre tine e că te-ai născut în 1980. Asta dacă informația de pe Facebook e corectă. Cum a fost în comunism, așa cum îți aduci tu aminte. Am pierdut ceva?
Da. M-am născut în 1980. Mai exact, pe 30 Octombrie. Părinții mei mă mai trimiteau la celebrele cozi. Îmi aduc aminte că eram mereu strivit de ”oamenii mari”, că pe nimeni nu interesa dacă mai trăiești sau mori din încrâncenarea cozii. Și că, de multe ori, eram aruncat la marginea cozii ți trebuia să reiau ”statul la coadă”. Mă marchează și acum că vânzătoarea tăia pâinea conform cartelei. Mă umilea asta, și simt asta ca și cum ar fi azi. Îmi mai aduc aminte că stăteam cu lumânări și cu o lampă, așa cum cei mai mulți și-o imaginează în cine știe ce bordeie. Și se gătea la o mașină de gătit cu gaz. Aia scotea un fum extraordinar când se stingea fitilul. Odată, maică-mea a pus o cârpă pe fitil (făcea asta frecvent pentru a nu se mai face fum) iar cârpa, îmbibată de-a lungul timpului de gaz, a luat foc ca o torță. Și m-am speriat când am văzut-o cu torța arzând în mână. Astăzi, mâna ei e ”chircită” de la arsură. Dacă n-ai trăit comunismul, n-ai pierdut nimic. Comunismul, sau, mă rog, ce s-a înțeles la noi din el, e umilința supremă a unui om. Ș. a.
-
Am vaga impresie că-ți place Radu Banciu. Mie nu. Ție de ce?
Da. Îmi place Radu Banciu. Pentru că e sincer. Sau, mă rog, își exprimă ideile indiferent de consecințe.
-
Ai fost la vreun show de stand up comedy? La cine și cum ți s-a părut? Dacă n-ai fost, pe cine vrei să vezi?
Nu. N-am avut ocazia să merg la vreun stand-up comedy, din diverse motive. Mi-ar plăcea să merg la unul. Fără preferințe deosebite. Stand-up-urile sunt oricum adaptabile publicului și ” actualităților”.
-
Dacă te întâlnesc pe stradă după ce te recunosc?
Nu cred că m-ai recunoaște pur și simplu pe stradă.
-
Mâine sunt alegeri. Cu cine votezi?
Asta cu votul e… Oricum, n-aș vota cu nimic ”de stânga”. Nu cred că omenirea poate merge înainte ”lingându-se” pe răni. Ia exemplul prepeliței din ”Puiul” a lui Brătescu-Voineşti. E crud, dar asta este viaţa!
-
Care este viziunea ta despre romi?
Rromii… Mă domină ideea că rromii încă pot fi integrați. Dar asta doar pentru că nu vreau să-mi asum idei ne….firești. În realitate, rromii sunt o cauză pierdută.
-
Mai stai pe aici? Prin țară.
Sunt obligat să rămân în ţară. Dar simt de prea multe ori că prea mult e prea mult.
-
Am postat vreodată ceva pe Facebook care te-a enervat?
Nu. Nimic din ce-ai postat nu m-a enervat. Eu chiar respect opinia fiecăruia.
-
Ceva amuzant să râdem?
Nu pot fi amuzant la cerere… Eu vreau să cred că sunt amuzant. Dar…nu-s de profesie ca… alții
