Se încheie anul 2016 și mai e puțin până împlinesc 5 ani de când fac stand up comedy. Woho! Să curgă șampania, să vină friptura și pizza. Toate pe protocol, că așa-i frumos „pentru artiști”.
La ce concluzie am ajuns după 5 ani de stand up comedy?
Domnule, îmi place. O s-o mai fac. Poate mai răruț că-i mai bunuț, dar de oprit nu mă opresc. Abia acum încep să înțeleg și devine mai terapeutic și mai intim ca niciodată. Nu pot să mă opresc.
Îmi place mult. Abia acum sunt mai rău, mai incisiv și mai miserupist. Acum fac mai mult pentru mine și observ că oamenii sunt mai atrași de asta. Cred că aici greșeam înainte. Voiam să fiu plăcut și mă gândeam la ce vrea lumea să audă. Trebuia să livrez exact ce simțeam.
Între timp industria (și vorbesc doar de România) a mai suferit niște transformări.
Există 2 feluri de stand up comedy:
- Ăla clasic, cum se face;
- Ăla venit pe filiera „sunt bășcălios, am apărut la TV, cât de greu e să povestesc niște chestii pe o scenă?”;
Despre prima variantă n-am ce să vorbesc. O știți. Presupun că vă place și încă nu vă plictisește.
A doua variantă tinde spre un show de stand up cu puțin teatru și orice alt rahat mai știe să facă omul. Dacă știe să facă omletă va face omletă pe scenă. Și-o va face atât de ridicol încât oamenii vor râde și majoritatea vor spune „fabulos show-ul ăsta de stand up!”.
Cred că am învățat două lucruri importante anul ăsta:
- Succesul vine în timp și prin muncă;
- Succesul vine pe net, prin apariții, cioace, vine-uri, clipuri, virale;
Despre prima variantă n-am ce să spun. E nașpa, durează, provoacă frustrări, frustrările devin material…
A doua variantă e mișto. Succesul e garantat dacă ești dispus să mănânci rahat online sau la Tv (la propriu, pentru un plus de viralizare). Altfel și pe net e greu. Dar dacă faci chestii „funny”, ”f tari frate” și „wow” o să rupi. Conținutul nu primează, ci livrarea.
…
Paranteză: am trăit un moment de fericire interioară când după un show în Câmpulung de la o gașcă de puști de 16 ani am auzit că, citez din memorie, „Bromania e praf, nu face stand up, ci glumițe d-alea ca pe net. El zice că face umor cringe pentru că umblă în telefoanele oamenilor pe scenă… WTF! Vine-urile din străinătate le adaptează pentru români”. Mai există speranță…
…
Dar hei!, netul te poate arunca pe o scenă de unde să cazi lin pentru că nu știi ce să livrezi pe ea.
Un alt subiect interesant, care m-a pus pe gânduri anul acesta, a fost plagierea.
Furtul de glume. Cel mai celebru caz: câștigătoarea iUmor, Maria Popovici. Domnule, auzind mai mulți colegi de breaslă și vizionând o serie de clipuri mi-am dat seama că… Aia e. Oricum, a fost amuzant să aud că Maria a fost la Mihai Morar în emisiune și a spus că-și scrie singură glumele. Mă mir că Morar n-a răspuns „și eu cu Buzdugan facem la fel”.
Dar știți care e marea problemă? Una semnalată de Nae Nicolae pe Facebook: Maria face stand up alături de niște somități ale stand up-ului. Și o face de ceva timp. Se pare că nimeni n-a spus nimic. Și vorbesc de oameni care dau lecții altor comedianți. Unul dintre ei chiar mi-a spus, când m-am apucat de stand up, că o glumă „seamănă cu un banc”. Am abandonat respectiva poantă ca mai apoi s-o aud la un alt prieten și coleg de club cu respectivul. Ăluia sunt sigur că nu i-a spus că „seamănă cu un banc”.
Mna, fie. Interesu` poartă fesu`.
Eu le doresc succes tuturor. Pe barba lor. Și pe glumele lor. Și dacă-mi împrumută cineva din material îl anunț că pot emite factură.
Dacă am supărat pe cineva îl invit să mă roast-uiască. Și fără glume cu „slabi”. Știu că sunt.
…
P.S. – 5 ani de stand up. Fără gudureală pentru show-uri. Cu o singură țeapă la bani (100 de euro). Mulți prieteni câștigați. Multe gânduri împărtășite. E bine.
P.S. 2 – mai multe despre stand up aveți AICI!
P.S. 3 – am aflat că o altă vedetă a celebrei emisiuni iUmor fură material la kg. Ceva, un imitac d-ăsta de personaje. Revin cu detalii când am și o dovadă video.
