Cuvânt înainte
Dumnezeu a fost român. Oricât de mult s-ar strădui străinii să schimbe acest lucru, Dumnezeu a fost, este și-o să rămână român până la finalul finalului.
E atât de simplu să-ți dai seama. Numele spune tot: Domnul Zeu. Din daca veche. Clar, nu? În engleză sună total nepotrivit. Auzi, „God”. Mister God? Sir God? Ce vrea să însemne „God”. Nu. Ieșiți din acest miraj criminal care vrea să subjuge și să anihileze dreapta credință și să ne facă să uităm cine suntem și de unde venim.
Noi românii venim de sus. Suntem trimiși. Aleși. Suntem în mijloc. Priviți orice hartă a lumii și-o să vedeți că România e în mijloc. Există și hărți trunchiate în care România apare mai aproape sau mai departe de centru, dar harta adevărată poziționează țara noastră în punctul de întâlnire al liniilor ce unesc colțurile planetei.
O să vedeți. Aveți credință.
Această carte, „Biblia după Ghiță”, este o abordare neaoșă a românismului creștin-ortodox adevărat, întruchiparea poporului în viziunea religiei supreme. Asta nu înseamnă că Biblia obișnuită nu-i bună. Dar ea nu-i sinceră pe deplin. Biblia a fost scrisă doar pentru români. Dar pentru că s-a dorit și mântuirea altor popoare s-au făcut o serie de modificări, astfel încât s-o înțeleagă toți. Dar la-nceput a fost „Biblia după Ghiță”, un apostol unic, dac, român.
Amin.
Testamentul bătrânesc
Geneza – Capitolul 1
Domnul Zeu stătea în neant și se gândea. Vorbea mult cu sinele în proto-română. Deodată a avut o revelație divină și-a spus că trebuie să facă ceva. Orice. Să creeze ceva cu scop.
Și Domnul Zeu a făcut România. O bucată peștiformă de pământ, o bucată de scoarță împrejmuită de cer și spațiu. România era goală, în beznă, așa că Domnul Zeu a făcut lumina. Dar n-a vrut să i se usuce petecul de pământ de la prea multă expunere la Soare, așa că a separat lumina de întuneric printr-un proces complicat care se numește într-un fel dumnezeiesc și greu de pronunțat. Practic a făcut Luna și-a pus acești aștrii să se rotească în jurul României. Lumina răsărea în Banat și apunea în Moldova pentru că de aceea se citește de la stânga la dreapta și de aceea e Banatul fruncea și Moldova Moldova.
Apoi Domnul Zeu s-a odihnit pentru că oricum avea cinci zile la dispoziție să termine toată treaba și era abia luni. Alții nu fac nici măcar 5% din cât a făcut el. Într-o viață. Așa că și-a lăsat creația să stea și el a dormit vreo 8 ore că așa e recomandat. Inventase și timpul, deci știa că la 6 trebuia să se trezească să-și continue proiectul.
Marți și-a continuat treaba.
Înainte de toate trebuie să știți că zilele săptămânii au fost numite conform alfabetului românesc-creștin. Primele șapte litere din alfabet numesc zilele săptămâni: L (Luni) – M (Marți) – Mi (Miercuri) – J (Joi) – V (Vineri) – Sâmbătă (Sâmbătă) – D (Duminică) – A – B – C – ș.a.m.d..
A doua zi, marți, Domnul Zeu a făcut apa, mai exact Marea Neagră, râurile, izvoarele, Dunărea și Lacul Bâlea, despre care nu știa dacă să-l lase înghețat sau dezghețat. A zis că vede el după ce inventează anotimpurile.
Pe final de program și-a adus aminte că a uitat să numească cerul, așa că s-a uitat la el și-a spus „tu ești cer” și gata.
Odihnă.
Miercuri s-a trezit cu mai multă poftă de muncă și-a finalizat pământul, a finisat munții, dealurile și câmpia. S-a distrat puțin cu vulcanii noroioși și-a zis că-i lasă așa, de ce nu? Apoi a inventat natura și s-a umplut toată România de bălării și păduri, fructe și flori. S-a uitat la tot ca la o jardinieră muncită și s-a bucurat. S-a felicitat singur în umbră ca un narcisic divin ce e și-a plecat iar acasă.
Joi.
Joi și-a dat seama că n-are nimic de făcut pentru că se grăbise în prima zi să facă Soarele și Luna. Așa că joi a stat degeaba la muncă, așa cum facem mulți dintre noi din când în când și ne pare rău că nu putem sta degeaba acasă, fără să mai consumăm bani și energie. Dar așa s-a împământenit: să te vadă șeful oricând, să pontezi orele, să pară că-ți muncești banii.
Domnul Zeu a rupt ușa la ora 18 și-a plecat acasă.
Vineri s-a trezit cu dificultate. E vineri, entuziasmul s-a mai dus și-ți faci planuri pentru weekend. S-a apucat de treabă după ce a lălăit-o până pe la 10-11. A făcut toate viețuitoarele apelor și cerului. Pești și păsările. Era indecis dacă și țestoasele pentru că stau cel mai mult în apă, dar nu-și puteau depune ouăle în apă…
S-a tot gândit la asta până și-a dat seama că se făcuse târziu și trebuia să vină și-n weekend la muncă. N-avea cum altfel. Asta e, o să vină și sâmbătă la birou, cu toate că nu-i plătit în plus pentru asta, dar era și vina lui că nu s-a organizat bine cu timpul pe care abia îl crease. A ordonat peștilor și păsărilor să se înmulțească, a stins lumina și-a plecat.
Sâmbătă la muncă. Oribil. Alarma sună mai tare ca niciodată, nu e nimeni pe drum, pare că ești singurul care merge la muncă.
S-a așezat la birou, și-a pus o cafea mare și proaspătă, abia făcută miercuri, și-a făcut repede viețuitoarele pământului, animale și târâtoare. La final se gândea să-l lase pe Om pentru duminică, dar era păcat să mai vină și duminică la muncă așa că l-a făcut în grabă din nițel pământ și scuipat. Bărbatul stătea singur printre animale și ca să nu-i vină vreo idee scârbavnică a făcut repede și femeia.
Le-a ordonat tuturor să se înmulțească, dar separat, nu în grup. A stins lumina, și-a închis telefonul și-a plecat acasă.
Duminică n-a ieșit din casă, a stat sub pătură, a mâncat ciocolată, a băut ceai și s-a uitat la seriale. S-a bucurat de timpul liber.
…
În fiecare sâmbătă un nou capitol din „Biblia după Ghiță”.
