În drum spre muncă am dat de un panou cu noua promoție Telekom. Pentru că sunt un scârnav uman care nu ține la mesaje publicitaristice, cu toate că-s membru al sectei, m-am aprins ca o feministă într-o cârciumă din Petroșani citind că „tații #1” cumpără telefoane Samsung întregii familii.
Recunosc, mi-a bubuit un neuron așa cum o fac și cele mai noi telefoane Samsung.
Înainte să-mi justific supărarea trebuie să-nțelegi că o mare parte din industria publicității juisează la genul ăsta de abordare. Se scârmă după un insight, emoțional evident, și se lipește cu scuipat un produs. Psihologia e mai valoroasă publicității decât… psihologiei. Dacă ar ști cu toții cât de analizați suntem de către producătorii de … (inserează ce vrei tu, de la bigudiuri la mâncare pentru câini) și-ar lua bocceluța în spinare și pa-pa.
Asta ca să-ți scoți pentru totdeauna din cap rahatul ăla cum că X producător vrea să-ți fie prieten și tu ești partenerul/prietenul/familia lui. Nu. Ești un consumator și atât. Cât consumi de la el ești bun, când n-o mai faci ești target.
Revenind la Telekom și ai lor „tați de nota 10”.
M-am obișnuit deja ca societatea civilă să fie letargică și să nu reacționeze când mesaje nesănătoase cu scop mercantile sunt vomate-n spațiul public. Aveți deja ca exempl binging-ului Vodafone.
Acum, într-o generație în care părinții oferă tehnologie plozilor pentru a scăpa de ei, mi se pare perfect normal să transformi această conduită în normalitate, ba chiar să spui că asta te face un super tată.
De pe un alt panou Telekom aflu că aceeași tați, de nota 10, pun pauză meciului de la TV și se uită când vor ei. Asta nu e o trimitere către faptul că pui pauză să stai cu familia, pentru că ghici ce?, tocmai ce le-ai cumpărat tuturor smartphone-uri la ofertă și acum scrolează toți ca niște zombie pe Facebook, Instagram și Pinterest, au bale-n colțul gurii și uită să mănânce. Funcția aia de pauză e bună pentru când te duci la toaletă și să mai iei o bere. Atât.
Cel mai lung lucru pe care l-am făcut vreodată a fost să fiu băiat de tată. Și de mamă. Încă sunt. De 27 de ani tot sunt copil de părinți. Pot spune că am ceva experiență în a-mi da seama ce-l face pe un tată să fie de nota 10, #1, bossu’ la tați.
De exemplu, tata nu mi-a luat smartphone. Dar acum 13 ani mi-a cumpărat celular de la Zapp. Asta l-a făcut de nota 10? Apoi, pentru că eram praf&pulbere la matematică și nu învățam, mi-a luat telefonul. Asta nu-l mai face de nota 10?
Sunt multe motive pentru care tatăl meu e de nota 10. Toate sunt personale și se aplică doar în cazul relației mele cu el. Că poate alții nu vor un tată capabil să facă jaloane cu spatele. Cu un camion de câteva tone.
Tata mai poate schimba și cabluri. De exemplu, toate electrocasnicele din casă au cabluri lungi, că lui nu-i plac smârcurile alea de 30 de centimetri care vin din fabrică. Așa că dacă vreau să prăjesc pâine în parcarea blocului, o pot face.
Tata poate să repare chestii prin casă. De fapt, nu știu dacă-i ceva ce n-a putut repara.
Tata se uită la meciurile de fotbal, dar dacă-i fac o vizită preferă să vorbim și să petrecem timpul împreună, nu moare dacă nu pune pauză TV-ului.
Ohooo, și-s multe altele care-l fac de nota 10. Să cumpere smartphone-uri familiei nici măcar nu e pe listă.
Ce de insight-uri bune și reale mai sus. Personale, dar reale. Păcat că nu poți vinde nimic cu ele. Poate doar cabluri. Că nu se știe niciodată când un tată vrea un blender cu un cablu de 100 de metri.
