Dacă-n ultima perioadă ne-am luat cu politica, Hexi Pharma și Andrei Versace (ăsta fiind și cel mai interesant subiect), am uitat să vorbim despre cartea lansată de fosta gimnastă de succes, Maria Olaru.
Pe scurt, Maria a scris o carte în care vorbește despre copilăria grea, dificilă, dar mai important, despre viața de gimnastă.
Emoții, sacrificii, muncă și bătăi. Dar ce spun eu bătăi. Abuzuri. Trăind într-o societate care a evoluat, am ajuns să apreciem o palmă la fund ca fiind bătaie. Când un copil e bătut cu picioarele sau pălmuit sistematic e abuz. E mai grav pe o scară de la „grav” la „cine ți-a dat ție copii?”.
Cumva se știa că-n gimnastică se mănâncă puțină mâncare și multă bătaie. Poate că acum cantitatea de palme și degradare emoțională e mai mică, existând amenințarea unui smartphone care poate filma, ori vorbind de o generație care nu mai tace și înghite de dragul unor părinți care n-au făcut nimic notabil toată viața și vor să fie cineva pe spinarea unui copil care se sacrifică. Cert este că acele medalii la care ne-am bucurat cu toții au fost câștigate și prin bătaie.
Și acum chiar mă întreb: merită?
Merită să-ți lași copilul chinuit ca-n armată ca să bați Rusia la sol (fiind de altfel și singura ocazie în care poți bate Rusia la sol)? Merită tot efortul ăsta și abuzul pentru medalii de aur care nu valorează nimic pentru nimeni? O să-mi spuneți că-s importante, dar dacă vă uitați la averile strânse de gimnastele mari o să vă dați seama că puteau la fel de bine să lucreze-n PR sau marketing. Prea puțini gimnaști trăiesc foarte bine, în raport cu performanțele. Noi o vedem pe Nadia Comăneci pe la Casa Albă și pe la tot felul de dineuri scumpe și avem impresia că toate-s ca ea.
Nu. Nadia e produsul unei performanțe de neegalat, dar banul gros vine din reclame: margarină, lapte, supozitoare… ce ne mai recomandă ea. Restul gimnastelor mai greu. Fie ele și multiple campioane. Unele mai fac și videochat. Ce să-i faci, ai înghițit bătaie și antrenamente dure, acum înghite un dildo pentru o pâine mai bună.
Elisabeta Lipă, marea ministră a Tineretului și Sportului, declara de curând că nu-i bine ce a făcut Olaru. Adică nu-i bine că a spus adevărul.
„Nu aveau ce să caute aceste pasaje, era bine să nu fi apărut în carte! […] Nu ştiu, eu nu o văd pe Mariana spunând lucrurile astea, nu-l văd nici pe Bellu bătând sportive, deci eu nu îi văd.
Şi… chiar dacă am fost lovită, nu o să spun! Pentru că de antrenorii mei care m-au scos campioană olimpică, vicecampioană olimpică, mondială, europeană. Şi dacă mă călcau în picioare, astăzi dacă aş fi fost întrebată despre asta nu aş fi răspuns niciodată! O să spun despre ei doar „tot respectul că m-au scos campioană olimpică”.
[…] Trebuia să fie o carte care să povestească altceva, să fie lansată la un concurs naţional de gimnastică. În performanţă e ca o căsnicie. Rufele murdare nu se spală în public, ci în familie.”
Atât de greșit. Recitiți pasajul de mai sus până înțelegeți cine conduce Tineretul și Sportul. Parcă-i bunica. Lui Ștefan cel Mare. Tragic.
Și Cristian Tudor Popescu o critic ape gimnastă pentru „oportunismul” de a scrie o carte scandaloasă. Vezi dom’le, Olaru a scris pentru a face bani. Foarte bine. Dacă din gimnastică nu se trăiește bine, ce să-i faci? Să merite și palmele alea un leu, nu?
Dacă o să citiți cartea gimnastei sigur o să întâlniți pasaje scandaloase, cu și despre părinți și oameni dereglați total. Și nu-s exagerări. Oamenii ăia trăiesc printre noi. Așa că mă-ntreb serios dacă atunci când voi avea copii merită să-i duc la gimnastică. Nu de frica palmelor, ci din motive mult mai pragmatice: merită să știi să te dai de trei ori peste cap pentru o medalie? Poate dacă-și dorește plodul așa mult să stea în echilibru pe o bârnă, dar cred că-s competiții mai frumoase și nu trebuie să bată copilul tău China sau Rusia la gimnastică pentru a spăla imaginea unei țări mici, triste și fără performanțe relevante.
Update: am aflat că Maria Olaru este soția lui Bogdan Diaconu, președintele PRU, partidul ăla cu Vlad Țepeș. Hmmmm, oare e posibil ca după o copilărie grea un om să-și găsească jumătatea în persoana unui abuzator? Fie el și de istorie? Rămâne de aflat în timp și la psiholog cât de sănătoase sunt unele decizii pe care le iau unii oameni. Cert este că trebuie să ai o copilărie grea dacă ajungi să te măriți cu Bogdan Diaconu.
