Vedeți fotografia de mai sus? Realizată de curând în Piața Sfatului din Brașov, avem în fața ochilor o copilă care vinde flori turiștilor. Ea vinde ceva. Restul fraților sau prietenilor care colcăie prin piață au alte activități. Cerșesc, vând cărți, și unii mai curajoși încearcă să șutească obiecte de pe mesele teraselor.
Concluzia? Dintr-un scaun de birou, la căldurică și conectat la secolul Prezent, o să-ți spui „mama lor de nemernici! Uite-i domnule cum fac rău de mici. Au infracționalitatea-n sânge!”. Știu că mulți dintre cei care mă citesc des nu gândesc așa, dar și mai mulți dintre cei care nu mă citesc trăiesc cu impresia că la naștere poți lua ochii verzi ai mamei și talentul de a tăia buzunare de la tati.
Acum că am stabilit că infracționalitatea înseamnă un mix între mediu+familie+educație (dacă mai ai parte de ea), putem merge mai departe.
Priviți iar la copila de mai sus. Are câțiva ani și părinții o exploatează pentru bani. În loc să fie la școală, ori acasă și să citească o carte, copila e în ploaie prin Piața Sfatului și vinde buruieni colorate. Bag mâna-n foc pentru faptul că la o analiză corectă a situației ei o să aflăm că minim unul dintre părinți este alcoolic, dacă nu infractor, trăiește în condiții mizere și nu are parte de cele trebuincioase pentru buna dezvoltare ca om într-o societate.
Să nu credeți că-i din vreo familie de hippioți care s-a decis să vândă flori prin oraș și din banii strânși să construiască o casă pentru vrăbiuțe. Nu. Vorbim despre niște adulți neintegrați în piața muncii și o copilă târâtă în același stil de viață.
Acum, vreți să-mi spuneți mie că la câți turiști vin zilnic în Piața Sfatului din Brașov, pe copila asta n-a văzut-o niciodată nimeni de la Protecția Copilului? Ori vreun primar? Politician? Polițist? Că doar mișună pe acolo non-stop ăia de la Poliția Comunitară.
„Păi și ce să-i facem noi Bonea, că nu e de competența noastra!”. Să-i trageți de mânecă pe ONG-iști, pe ăia de la Protecția Copilului. Să faceți ceva în mama ei de treabă că nu mă-ncălzește cu nimic faptul că-mi păzește un polițist cafeaua de o pușlama de 6 ani.
„Păi și noi la Protecția Copilului/ONG ce să facem? Că n-avem bani!”. Să vă zbateți tată. Să văd că munciți pentru cauzele voastre. Că astea sunt cauze, nu-s job-uri. Nu te bagi în așa ceva și stai până te plafonezi și te duci la muncă „pentru salariu”. Îți permiți să te plafonezi la corporație pentru că oricum nu contează, excel-ul merge, dar când vorbești despre binele cuiva nu există plafonare. Te-ai blazat? Te-ai retras. E greu, n-are statul bani, nu cotizează, nu sunt condiții? Tragi pentru ele. Că-i un domeniu al succeselor mici. Dar dacă te-ai plafonat și te mulțumești cu salariul și ce se mai sifonează pe ici-colo, campanii și fonduri, lasă-i pe alții mai pasionați.
Da, sunt conștient că-i nasol. Că nu-s bani. Dar îmi pare că Liviu Vârciu se zbate mai tare pentru cariera lui de rahat decât mii de ONG-uri pentru vieți care contează cu adevărat.
Pentru că-i țara plină de astfel de copii. Și dacă acum ne uităm indiferenți la ei și le spunem că nu vrem flori/cărți/să le dăm un leu, sunt mari șansele ca peste câțiva ani să ia singuri leul ăla. Printr-o infracțiune sau ajutoare. Și noi o să stăm într-un scaun de birou, la căldură și conectați la prezent, și-o să spunem „mama lor de infractori! Cum de nu se integrează?”.
2 răspunsuri
Te-ai gândit şi la faptul că acea copilă ar putea avea un părinte sau, poate, pe ambii la pat? Bolnavi, incapabili să se mişte, să îi ofere un viitor pe care şi-l doreşte ea? Dacă nu îi ştii situaţia exactă, de ce să ne aruncăm cu presupunerile? Nu sunt eu vreun sfânt şi nici nu îmi plac copiii care cerşesc, însă copila asta pare ok îmbrăcată, nu pare bătută şi nici vreuna din aia care se urcă în tramvai să cânte colinde pentru bani, ştergându-şi mucii cu mâneca în acelaşi timp.
Bun. Foarte bine. Să presupunem că ai dreptate. Asta tot nu înseamnă că e ok să vândă/cerșească pe stradă. Dar dacă stai puțin prin Piața Sfatului o să vezi și părinții „bolnavi”.