Înainte de finala dintre Dan și Simion am postat pe Facebook faptul că o să merg să votez, dar am vrut să mă asigur de faptul că cei care mă urmăresc știu că asta o să-i coste textul ăsta. Am votat cu Nicușor Dan (atât în primul cât și în al doilea tur), ca să știm cum plecăm mai departe.
Mă gândeam dacă să scriu cele ce urmează (atât cât se putea din ele) înainte de alegeri, dar am zis că după (ba chiar o săptămână după) sunt apele cât de cât mai clare.
Despre Nicușor Dan
Am votat Răul cel Mai Mic, cât și Răul cel Mai Lent în a Face Rău. Și nu pentru că Nicușor Dan e lent (stilul Iohannis), dar și pentru că tipul de rău pe care-l poate face el se implementează îndeajuns de greu încât să se poată contracara. Cel puțin asta sper. Îmi doresc să nu treacă 3-4 ani și să ajung să regret o sinceră, onestă, brutală distrugere fascistă în detrimentul unei dureri surde neoliberale care macină neîncetat. Poate ne ajută vreuna din cele peste 5.000 de zeități să n-avem parte de vreun Mileism, fie el cu drujba sau light.
Fostul primar-actualul președinte s-a autocaracterizat mereu ca fiind un om de dreapta. Ceea ce, așa cum interesant a subliniat un cititor al acestui blog, este paradoxal pentru un om care o mare parte din timp s-a preocupat de problemele societății civile. Ai crede că a înțeles ceva din luptele pe care le-a dus pentru cei năpăstuiți. Pentru mine, ONGiștii – ori cei de la științe sociale, cu viziuni de dreapta rămân un mister și-mi lasă impresia că au citit studii/cercetări/articole de parcă au fost scrise la modul ironic.
Cu toate astea, o parte din viziunile urbaniste ale lui Nicușor Dan au fost aliniate părerilor mele despre oraș, așa că l-am votat oricând a fost ocazia (cealaltă opțiune fiind Nimic și Nimic). Mi-am imaginat că o să stea 2-3 mandate la București, timp suficient să rezolve o parte din problemele de care se apucase, să facă ordine în haosul imobiliar, ca mai apoi să vină și un primar cu viziuni sociale care să rezolve o parte din tensiunile cu care se confruntă feliile astea de pizza (sectoarele), atât de haotic împărțite ca nevoi și resurse. Am mai scris și cu altă ocazie despre de ce mi se pare problematică împărțirea sectoarelor așa cum este azi.
Nu știu de ce a intrat Nicușor Dan în campania pentru Cotroceni și nu-mi place să speculez, n-am atâta timp și prefer să-mi las imaginația să zburde pe alte meleaguri. Cert e că Lasconi nu mai avea cum să repete norocul din iarnă, așa că fără un contracandidat precum Nicușor Dan aveam destul de sigur o finală Antonescu-Simion. Și asta era la fel de grav precum o finală Ciolacu-Simion. Ori Simion-Simion.
Nicușor Dan ar putea să fie un președinte ok. Poate chiar bun. Depinde. Depinde ce tip de societate își imaginează, ce discursuri are și ce partide crește pe lângă el. E om de dreapta, deci nu-mi cresc așteptările. Nu știu dacă pe umărul lui e vreun pui de Năsui, ori chiar Năsuiul în persoană. Până acum, la braț cu Bolojan (eroul stângiștilor care suferă de capitalism simbolic) pare chitit să continue reformele care probabil vor duce AUR la +50%. Nu cred că Nicușor&Bolojan au înțeles exact ce vor votanții AUR, ori că vor/pot să le ofere acel ceva profund de care au nevoie (în principal sens, dar și un stat de încredere).
De ce l-am votat? Am o mână de speranțe de la bula care l-a ales. Iar Simion nu a fost și nu este niciodată o opțiune.
Nu mi-am manifestat public opțiunea de vot pentru că încă n-am trecut peste rușinea de a le spune altora să voteze cu Iohannis. Eram mai tânăr, știam mai puține, dar nu-mi e ușor să accept faptul că am convins o mână de oameni că dulapul o să fie ce trebuie. Să mă apuc acum să girez iar ceva, mai ales când nu suntem complet aliniați, e prea mult.
Incomparabil, Dan nu e răul imaginat de saltimbancii Realitatea TV. E un altfel de rău, unul care le-ar prinde și lor bine dacă n-ar vrea cu ardoare să facă banii în stilul lor. Dan&Bolojan girează un model socio-economic care avantajează oameni și instituții care dețin resurse și narative. Grija Realității TV pentru popor e comică și ipocrită, dar mna, fiecare pasăre pe limba ei vrea să facă profit.
Altfel, sper să-mi ridice noul președinte block-ul de pe Facebook. Îl am de vreo 5-6 ani. Pentru o glumă (și aia la adresa celor din staff-ul lui de comunicare – probabil și sursa block-ului). E cam ciudat să te gândești că ai block pe social-media de la președintele țării.
Despre surprize electorale
Nu mă așteptam ca după 10 ani de pauză politică să vedem un Crin Antonescu mai ursuz și mai radical. Plictisit și deranjat de muncă a fost mereu, dar acum a avut niște declarații care-ți lăsau impresia că dacă se întâmpla să fie angajat ca președinte ne puteam trezi cu un împărat dezbrăcat de caracter.
Elena Lasconi s-a ratat cu și mai multă grație și sunt foarte curios de cum o să evolueze omul Elena Lasconi. N-am avut niciodată încredere în ea și o finală Lasconi – Georgescu însemna că pun ștampila pe pașaport, nu pe vreunul din ei. Am multiple motive: e un fost jurnalist mediocru care nu ezită să folosească Jurnalismul ca mantră intelectuală (a se vedea și slugărnicia-pupincurismul din campanie la adresa „colegilor jurnaliști”), o prea fățarnică creștină, o mironosiță fără simțul penibilului (stânjenitoarele ei prezențe la dezbateri au provocat creșteri de păr pe splină), singurul candidat cu cruce de gât (care parcă se mărea de la zi la zi), singurul candidat care din homofobă a devenit „gay-friendly” în 48-72 de ore după o ceartă cu fiica (și a reușit să dinamiteze și mai tare relația societății cu comunitatea LGBT). A fost constantă doar în a spune că cine nu e de acord cu ea e misogin (dacă e bărbat), ceea ce probabil ar spune și despre mine, dar vreau să fie clar: omul Elena Lasconi mi se pare de groază, femeia Elena Lasconi probabil e ok.
Dacă Viorica Dăncilă a fost o „tanti simplă de la Roșiorii de Vede”, pentru bula bună – o parte votanți Lasconi, sunt curios cum o văd aceeași oameni pe Elena Lasconi. Provincialismul are multe forme și moduri de a se manifesta.
Textul de mai sus aparține cuiva din echipa Elenei Lasconi (era pe lângă ea la dezbaterile TV). Să-mi arătați cu degetul diferența dintre ultrașii Elena Lasconi și cei Simion/Georgescu, ok?
Firește, vor rămâne mereu enigmatice candidaturi precum Lavinia Șandru, John Ion Banu și ceilalți despre care, arogant dar corect, Nicușor Dan spunea că-s irelevanți în cursa prezidențială. El n-a folosit cuvântul „irelevanți”, dar asta e realitatea. Lavinia Șandru este Elena Lasconi dacă cea din urmă era absolventă de Actorie, nu Jurnalism, iar Banu e probabil un experiment politic să măsoară câți români ar vrea Visul American. Arme și d-astea.
De asemenea, n-am apucat să înțeleg concret cine sunt oamenii care au votat cu Ponta, dar mi-a rămas în minte ipoteza unui apropiat (citez din memorie): „dacă Ponta a intrat în cursă ca să rupă de la Simion, știind că are public suveranist, și să-l ajute pe Nicușor? Dacă Ponta a fost de partea protestatarilor de la Colectiv – care stereotipic ar vota Nicușor, cei care l-au înjurat atâția ani? Dacă Ponta a vrut să fie un erou fără glorie?”. Habar n-am, dar nu că e o perspectivă teribilă?
Iar despre Anamaria Gavrilă aș prefera să nu mai fiu nevoit să zic nimic.
Despre bule
Spuneam mai sus că n-am așteptări prea optimiste de la mandatul lui Nicușor Dan. Probabil vor urma alte măsură economice de dreapta care vor crește gradul de insatisfacție socială. În loc să se taie de la obscen de bogați (printre care și sinistrul de Țiriac, care a votat să Make Romania Great Again, ori măscăriciul de Năstase – care amenința că pleacă din țara președintelui Nicușor Dan. N-a plecat. Din păcate), o să se inventeze iar o râcă între săraci, o să se (re)descopere o nișă dintre amărășteni de unde se pot lua bani. Discursul anti-asistați încă prinde, ca să nu mai spun că prea ne lăfăim în sistem educațional de stat, muzee care nu sunt „profitabile”, spitale de stat care mai mult încurcă ș.a.m.d..
Stat minimal, privat maximal.
Că vine privatul și ne scoate din mizerie. Uitați ce bine a fost când a venit Uber (via lobby) și ne-a ridicat din mocirla taximetriei locale pe care n-o puteam reglementa. A venit privatul, acadele și mașini noi, iar acum Uber e taximetrie cu aplicație și tarif dinamic + șoferi care ar vrea mai multe drepturi, dar nu-s angajați, ci freelanceri pe ride-sharing. Țeapă, n-ați mai luat țeapă?
Dar nu vreau să mă pierd în multitudinea de explicații care ar putea arăta că nu o să fie bine. E nevoie de cel puțin o carte ca să explice asta. Putem să ne bucurăm că n-o să fie radical de rău. Nicușor n-are legiuni și cuiburi.
Cert e că bula frustrată pe Viață o să tot crească atâta timp cât Viața nu le oferă mai mult. Diaspora a votat anti-sistem pentru că a văzut cum e la alții și n-a înțeles prea bine de ce la ăia se poate și la noi nu. Pe lângă faptul că țara pe care o vor „înapoi” (de multe ori cu referință la un Înapoi Istoric) n-a existat niciodată. Prea mulți dintre ei trăiesc în minte cu o Istorie Paralelă a României.
Nicușor Dan n-are timp și resurse ca într-un singur mandat să schimbe atât de multe lucruri. Nici două nu-i ajung. E greu (spre imposibil) să mai salvezi niște generații (că-s mai multe) care au crescut la intersecția dintre Ce au învățat în comunism – Ce au învățat despre comunism – Ce au prins în tranziție – Ce au înțeles despre capitalism – Ce n-au fost învățați despre restul istoriei.
Lipsa de continuitate educațională între generații, ba chiar fractura uriașă la nivel de informații între oamenii născuți în anii 1960 și 2000 nu poate să producă decât calamități. La ora actuală ai cu lejertate oameni din diferite bule și generații care se uită la Vlad Țepeș cu ochi total diferiți unii de alții. Nu-mi imaginez ca în țările cu adevărat dezvoltate educațional să existe o discrepanță atât de mare între generații cu privire la propriul trecut. Firește, conspiraționiști au toți, dar în societăți precum a noastră ai mase uriașe care trăiesc în istorii alternative.
Dar au scris și alții despre acest delir al maselor, problemele diasporei, ori cum bula bună s-a izolat de mulțimea care pute și e proastă, s-a mutat la Residence (fizic sau emoțional) și crește copii de export între două cafele de specialitate.
Încă nu înțeleg cum bula buna poate să tolereze manifestările fasciste (ori să fie parte din ele). Aici se potrivește explicația unui antropolog american (am uitat numele) care spunea că fascismul și capitalismul se înțeleg de minune, banii circulă fără stres atâta timp cât ura nu e sugrumantă. Stângism să nu fie, că ăla e buba rău. Dar bula bună nu pare deranjată de nasol, atâta timp cât n-o afectează direct. Oare printre fanii FCSB-ului care umplu stadioanele la meciurile de palmares nu se află și oameni care să nu fie de acord cu viziunile lui Gigi despre viață, și cu toate astea să-și dea seama că prezența lor acolo îi umplu buzunarele (poate) celui mai puternic om din România? La ora actuală Gigi Becali e omul care poate să spună orice, despre oricine, și nimic nu i se poate întâmpla. Știe toate jocurile politice, le spune public și nimic. E homofobul, rasistul, xenofobul, misoginul de manual al țării, dar firma lui sportivă tot strânge consumatori înfocați? Prezența în tribunele FCSB-ului e referendum sau disonanță?
Eu vreau să aduc în discuție un singur aspect: o mare parte din votanții frustrați sunt consumatori de modernitate, dar nu știu ce implică facerea ei. Românul care a votat Simion-Georgescu vrea tot ce înseamnă confort, dar nu știe/nu i s-a explicat ce implică asta. Din păcate este o realitate globală: oamenii care nu înțeleg cum se întâmplă lucrurile, dar care contribuie chiar și minimal la ele (prin job-urile pe care le au, taxe ș.a.m.d.), pretind bucăți din civilizație, dar n-au nici cea mai vagă idee cât de complicat se construiește civilizația.
De exemplu, plebea vrea „să fie bine ca să nu fie rău” pentru toată lumea, dar nu poate/vrea să înțeleagă care sunt costurile unui astfel de rezultat. Iar o parte dintre ei, când află cât de complicată este ecuația satisfacției totale, se văd depășiți și apelează la explicații/soluții mai simpliste, mai ușor de înțeles. Probabil e prea demoralizant să-ți dai seama că lucrurile sunt mult mai complicate, așa că…
Cred că asta e adevărata miză a viitorilor lideri politici.
Să-și ajute concetățenii să înțeleagă că problemele nu se rezolvă doar AICI, ACUM. Nicușor Dan nu trebuie să fie (doar) președintele tuturor românilor, să-i împace, să se invite bulele la tăieri de moț și majorate. Ci trebuie să le explice că România este parte dintr-o planetă, într-un sistem economic și social global, cu bube globale și locale, cu tensiuni la mii de kilometri care pot afecta și aici, cu scheme de calcul complicate. Că se mai fac și sacrificii, se mai strânge din dinți, important e să aflăm ai cui dinți și pentru ce se sacrifică. Eu, de exemplu, sunt dintre aceia care cred că ar putea să strângă și Țiriac&gașca din dinți, dar alții cred că nu, că ăștia produc job-uri și datorită lor circulă banii și împărțim cu toții o gaură de covrig.
În concluzia acestui punct voiam să reitez faptul că dacă poporenii nu știu ce include consumarea modernității, a confortului, a vieții fericite, cum se produce ea în deplinătatea ei, nici nu vor înțelege costurile. Și fără asta totul e o frustrare, vor simți că-s furați. Ceea ce probabil se și întâmplă în anumite cazuri.
Despre stânga
De când a apărut, și de câte ori am avut ocazia, am votat cu SENS. Simțeam nevoia de un partid de stânga care să reprezinte o parte din problemele pe care eu le consider importante (de altfel, doar ei au atacat anumite probleme).
Nu-s perfecți, ba chiar aș putea să le reproșez multe când vine vorba de comunicare (la alegerile de anul trecut împărțeau pliante la Gara de Nord și primul lucru pe care-l promiteau celor din gară – înfrigurați și nervoși că le-au întârziat trenurile – erau politici pro-LGBT+. E și ăsta un mod să-ți dai cu șutul în față, ori să nu citești publicul).
Au intenții bune, dar pare că au și nervul care spune că dacă nu se întâmplă Mâine înseamnă că nu merită. Și multe nu se pot întâmpla Mâine. Vedem cum vor evolua în timp, aștept propunerea lor pentru alegerile din București (sper să nu fie un anonim cu discurs doar pentru ai lor).
Altfel spus, acum vreo 10-15 ani am cunoscut doi prieteni cu un plan nebun. Voiau să schimbe PNL și PSD din interior. Nu mai știu cum au tras la sorți, dar unul s-a înscris în PSD, celălalt în PNL. Amândoi urau partidele astea, dar voiau să tragă tare astfel încât să le schimbe în bine din interior. Ăla din PNL n-a rezistat mult, vreo trei luni. A ieșit scârbit, aflase că ăia de prin conducerea filialei unde era se aveau la mână cu filme porno în care-și înșelau soțiile, așa că-și dădeau posturile în baza asta. Ăla din PSD a rezistat doar cinci luni, convins că e prea mic să facă ceva mai repede de 20 de ani.
Cu toate astea, oricât de inconfortabil e gândul ăsta, prin PSD mai sunt și oameni buni. De altfel, în subteranele PSD-ului sunt unii care chiar fac treabă, dar nu răzbat de Ciolaci, Grindeni și alți d-ăștia. Ar putea să plece? Să-și facă alt partid? Da. Dar n-ar beneficia de puterea unui partid precum PSD-ul. Așa că se fac frați/surori cu figurile sinistre până-și îndeplinesc proiectele. Să fie asta o soluție? Reformarea PSD-ului cu oameni noi care din plan secund cresc până în față? Partidul nu o să moară, iar lăsat doar pe mâinile unor mafioți (mici & mari) s-ar transforma într-o problemă cu mult mai rea decât a fost până acum. Nu-mi dau seama dacă e un gând nebun, hiper-optimist, dar n-ar exista posibilitatea ca PSD-ul să se curețe prin adaos de calitate? Ar prinde bine României un partid de stânga cu forța de implementare a PSD-ului de azi. Doar să nu depindă implementarea de figurile sinistre… complicate calcule. Aveam cândva o teorie că maneliștii au fost împinși să cânte la interlopeală pentru că au fost singurul grup care s-a arătat interesat de ei. Bula bună îi consuma ironic, moca, neasumat (până acum). Cum PSDisme au făcut în viață și non-alegători PSD cred că ne aflăm în aceeași situație. Pe scurt, PSD-ul este maneaua politicii. Poate că tânăra generație îi va da alt sens.
Instrumentalizarea homosexualității
Ce campanie electorală tristă pentru votanții progresiști. Am surprins pe Facebook persoane pro-LGBT+ care așteptau cu nerăbdare clipul gay care să-l compromită pe Simion. Practic, așteptau ca potențiala homosexualitate a unui candidat să-l compromită electoral. Adică homosexualitatea să fie o armă, o carte pierzătoare.
Bula progresistă a ratat un moment de bun simț.
Cum remarcile despre autism venite dinspre Simion-POT au fost taxat frumos și corect, merita taxat și entuziasmul în fața dovezii gay care să-l îngroape pe Simion. Putea exista o ieșire publică care să spună „nu vrem să-l batem pe Simion că e gay sau nu, nu asta e victoria pe care o vrem”. NIcușor Dan n-avea cum să spună asta pentru că-i știm viziunile, dar putea exista altcineva. Trebuia să existe altcineva. Progresiștii care s-au entuziasmat la potențiala dovadă gay n-au nici cea mai vagă idee de răul pe care l-au făcut și cum au mai șters cu buretele niște ani din lupta pentru toleranța LGBT+.
Despre jurnalism
Am lăsat gândul ăsta la final.
Într-un din seri, după alegeri, într-un platou de televiziune (nu mai știu, Digi, Antena…) se plângea de grija partidelor tradiționale. Că gata, s-au dus. Jurnaliștii explicau cum stă treaba. Dar nimeni n-a zis că și jurnalismul tradițional (Digi, Antena, Realitatea ș.a.m.d.) a murit în același timp cu partidele tradiționale. Că Simion/Georgescu n-a făcut voturile alea apelând la vreo presă tradițională (mă rog, Realitatea TV poate trece drept mainstream). Altfel, online-ul a devenit principala sursă de informare.
Observ că mulți jurnaliști refuză să înțeleagă asta, probabil dintr-un motiv firesc: cei mai mulți dintre ei nu mai sunt jurnaliști, ci influenceri (ori tânjesc și lucrează la asta). Dacă vă uitați la principalele posturi de știri o să vedeți aceleași fețe, încercând să aibă păreri foarte de. Prea puțini relatează, cei mai mulți au păreri. Părerile lor ni se par informații dacă sunt în acord cu credințele noastre.
Cei mai mulți jurnaliști s-au autopoziționat ca fiind deștepți și informați, doar pentru că stau pe lângă informații. Cei mai mulți sunt paraleli, complet analfabeți, ori informează conform agendei redacției (pe care cei mai proști dintre ei nici nu o conștientizează). Este foarte greu să le ajungi la nas pentru că suferă de aroganța pe care o întâlnim și în alte meserii care mimează gândirea critică (nu le enumăr, să nu mă cert cu mulți azi).
Jurnalismul are o criză de credibilitate din cauza jurnaliștilor, a modului în care își exercită munca în cadrul trusturilor, a dublului standard pe care îl acceptă și manifestă, a lipsei de transparență, dar mai ales a lipsei curajului de a-și taxa colegii de breaslă. A nu exista o mișcare coordonată, la nivelul lor, împotriva unor derapaje de tip Anca Alexandrescu (ori altele asemenea) e un semn de slăbiciune a grupului. Până și interlopii mai au decența să se critice între ei, public, când nu se înțeleg.
Jurnalismul tradițional e mort, iar acei jurnaliști care nu înțeleg să abandoneze bărcile clasice pentru jurnalismul alternativ care trage greu și real pentru credibilitate sunt sortiți cringe-ului. Totuși, dacă sunteți consumatori de jurnalism clasic vă sugerez să vă faceți un bine: consumați din cealaltă bulă. Nu vă uitați la Digi dacă vă place narativul lor, ci la ceilalți. E cu mult mai util să-i ascultați pe Ceilalți.
Trusturile au acutizat râca dintre bule și au contribuit masiv la retorica de tipul „proștii care nu votează cum trebuie”. „Proștii” s-au mutat pe TikTok. Jurnalismul prost făcut a îndepărtat oamenii de orice urmă de informație credibilă, iar fake-urile nici nu mai contează cât sunt de fake dacă amatorismul și manipulările jurnalistice au fost atât de grosolane. Presa de azi: cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.
Să dăm și o față .
Florin Negruțiu e văzut ca un jurnalist deștept. Nu știu de ce. Poate pentru că e chel. Are ochelari. Vorbește rar și afectat. Pare că are mereu ceva inteligent de spus pentru că își găsește greu cuvintele. Dar când le găsește spune prostii precum în textul ăsta, ori ce intervenții am mai prins cu el la TV. Negruțiu mi se pare exemplul perfect de om care a știut cum să-și frece coatele de oameni și contexte astfel încât să-l creadă oamenii deștept și să se uite în gura lui. Dar e și el parte din problemă, are vina lui pentru votanții AUR (n-ar putea să-și dea seama de ce), și oricine îi girează gândurile contribuie la hăul dintre bule.
Mai sunt multe de zis, dar s-au făcut deja 7 pagini și simt că nici n-am început. Mai ziceți și voi.
3 răspunsuri
Interesantă și completă analiză venită tot dintr-o bula – a celor care nu mai vor să gireze cu încrederea lor totală un alt președinte. (Ai dat exemplul cu Iohannis)
Suntem buni cu toții la identificat probleme (câteodată și acolo unde nu există) dar prea puțini la oferit soluții și la pus osul la muncă.
Apreciez mult stilul tău de a expune lucrurile, nu sunt întotdeauna de acord, dar asta e esența democrației și a bunului simț să ai puterea să respecți părerea celuilalt fără să ți se pară afront personal.
Și eu sunt de părere că avem nevoie mult mai mult de măsuri sociale (de stânga) deși sunt consilier local Pnl – acum partidele numai doctrine adevarate nu au
Mult succes în toate activitățile!
Mi-ar plăcea să-mi spui unde crezi că greșesc. Mulțumesc.
Nicusor s-a autodeclarat centrist: cand vine vorba de politici economice e de dreapta, cand vine vorba de politici sociale e de stanga. Stiu ca nu ti se pare atat de stangist precum poate ar trebui sa fie, dar ti se pare ca e fals ce spune si ca o da mai mult spre dreapta decat reuseste sa stea in centru?