(holul de intrare într-un bloc. Îngust. Un meșter de la o firmă specializată repară interfonul, proaspăt instalat de nici 24 de ore. Lângă el, de o parte și de cealaltă, câte un bărbat din bloc, vecini. Naratorul vrea să iasă din bloc cu brațele pline de cutii, să le arunce la tomberonul de lângă intrare. Din celălalt sens o bătrână, însoțită de cățelul ei, vrea să intre în bloc. Cei trei bărbați blochează calea.)
VECIN 1
Au stricat interfonul… pfuai de capul meu! Nu-mi vine să cred. Abia l-au pus. Ce animale!
VECIN 2
(spre bătrâna cu câinele) Bună ziua.
VECINA
Bună ziua. Ce s-a întâmplat?
VECIN 1
Ce să se întâmple? Au distrus interfonul. Nou-nouț! Și scrie peste tot că nu mai merge cu cod de acces, dar au tastat aiurea până l-au distrus. Toți drogații și boschetarii vin la noi în bloc!
VECINA
Nenorociții.
(Naratorul aștepta din cealaltă parte să se hotărască un flux. Intră doamna? Iese el?)
VECIN 2
Doamnă, haideți, intrați pe lângă perete.
(cățelul, o rasă mică și incertă, e ținut în lesă la picior. E speriat și nu vrea să mai înainteze nici măcar un pas dincolo de prag, probabil speriat de cei trei bărbați uriași din fața lui. Bătrâna își zorește cățelul din lesă. Dar degeaba)
VECIN 1
(suflând în ceafa meșterului)
Fantastic… să apese în halul ăsta pe butoane… și știu și cine…
VECIN 2
(ușor iritat de faptul că bătrâna nu se strecoară pe lângă ei)
Haideți, doamnă! Intrați?
VECINA
Păi n-am cum. Nu vrea Pichi. Pichi? Pichi? Hai. Hai puiu. Nu vrea. E speriat…
VECIN 2
Cum nu vrea? Păi și ce dracu’ facem? Stăm așa?
VECIN 1
Ăștia merită bătuți în fața blocului… dați afară… mai au și restanțe…
(în spatele naratorului ajunge o mamă cu bebelușul în brațe. Și ea vrea să iasă din scară și îl întreabă din gesturi pe narator ce se întâmplă, de ce nu se înaintează)
NARATOR
E interfonul stricat și…
VECIN 1
L-au făcut de comandă, doamnă, vă vine să credeți? Fantastică specie de oameni! Ar trebui să îi punem să plătească reparația.
VECIN 2
(și mai nervos pe bătrâna care nu reușește să-și clintească patrupedul)
Doamnă, intrați sau ce mama mă-sii facem aici? Nu vedeți că ne-am blocat?
VECINA
(iritată de insistență)
Păi cum să intru? Nu vedeți că e speriat Pichi și nu vrea?
(meșterul e enervat de toată agitația din jurul lui și-și ridică ochii de pe interfon, se îndreaptă de spate și vrea să facă ordine)
MEȘTER
Hai, vă rog frumos, nu pot lucra în condițiile astea! Să treacă toată lumea și să continui după.
MAMA
(către narator)
Deci intră doamna?
NARATORUL
Nu-mi dau seama… cățelul e…
VECIN 2
(scos din sărite, vorbind răspicat)
Doamnă, dar chiar așa? Stăm atâția oameni după un câine?
VECINA
Păi și ce să îi fac dacă e speriat? Pichi?! Pichi! Hai, mamă, intră. Intră!
(Pichi tremură din toate cele câteva sute de grame. Meșterul își dă ochii peste cap. Mama cu bebelușul fac cale întoarsă și aleg să iasă din bloc pe altă parte.
VECIN 2
Fantastic așa ceva. Pichi! PICHI!
(Pichi se sperie când e strigat de vocea masculină și începe să facă pipi în pragul ușii)
VECINA
Aoleu, Pichi! Te-ai speriat, puiule?
VECIN 1
Doamnă, chiar așa, ne pișăm în hol?
VECINĂ
Nu eu. Pichi. S-a speriat săracul…
MEȘTER
Vai de capul meu… Nu cred așa ceva…
VECIN 2
Chiar în halul ăsta am ajuns ca țară!? Ăștia distrug interfonul, căinele se pișă în hol… vai de mama noastră!
VECIN 1
Și după nici 24 de ore!
VECINA
(se uită de sus la cățelul speriat)
Puiule, ce ai pățit mami? Ai făcut pipilică? Hai, intră cu mama.
(Naratorul face cale întoarsă și scoate cutiile din bloc pe cealaltă intrare. Meșterul îl urmează afară să fumeze o țigară. Cei doi bărbați și vecina rămân în holul mic să se certe. Probabil până în vecii vecilor. Pichi e tot speriat.)
