În fiecare an, pe data de 15 ianuarie, România se scindează cu privire la un subiect: Eminescu. Se aruncă mai multe cuvinte grele, se pun întrebări tăioase. „A fost el un poet așa mare?”, „merită un antisemit să fie poetul național?”, „a murit de nemurire ori de… mă-nțelegi?” și lista continuă.
Cert e că două tabere tari pe picioare se bălăcăresc online (că nu le-am văzut să-și dea întâlnire în vreun platou TV, ori vreun gang).
De ce se întâmplă asta? Cine sunt oamenii aceștia? Rămâneți alături de mine pentru mai multe rânduri și am putea afla împreună. Oricum, ce altceva ai putea să citești interesant pe subiectul ăsta, azi?
Înainte de toate, trebuie să stabilim niște etichete care ne vor ajuta să parcurgem mai ușor acest răzbel. Am să folosesc o serie de termeni, dar cu un sens ușor schimbat, adaptat. Cuvinte ușor de recunoscut, dar care necesită o serie de adăugiri. De exemplu, când o să spun:
- Boomer, boomeristic – o să mă refer la o persoană/grup de persoane care au valori specifice unui grup educat și socializat profund în perioada ante-1989. Sunt adepții unui anume tip de discurs patriotic, înțeleg dragostea de țară într-un mod distinct, au anumite tipicuri și sunt ceva mai conservatori în cuget și simțiri. Nu înseamnă neapărat că-s românii născuți între 1946 și 1964. Boomer poate să fie și un X, Millennial sau Zoomer care gândește în tiparul de gândire descris mai sus;
- Zoomer, zoomeristic – antiteza celor de mai sus. Vederi mult mai ocidentale, abordări mai globale, parte dintr-o energie socială de curățare a unor greșeli istorice și recunoaștere a unor derapaje din trecut. Nu înseamnă neapărat că sunt cei născuți după 1997 (cu toate că majoritatea sunt), pentru că poți avea și Millenniali cu trăsături zoomeristice, ori români și mai bătrâni cu astfel de perspective (botezați „bătrâni cool”). Zoomerii ăștia sunt o dezamăgire pentru Boomerii menționați mai sus, cei care provoacă transpirație rece pe șira spinării pentru că n-or să fie în stare să plătească pensiile celor care s-au sacrificat pentru țărișoară.
Acestea fiind zise, foarte reducționist (de ce nu?), astea sunt cele două tabere care se bat pe moștenirea istorică a lui Eminescu.
De ce?
Lucrurile ar putea părea mai complicate decât sunt de fapt. Nu e nimic de neînțeles.
Dar înainte trebuie să ne reamintim că România este o țară tânără. Chiar dacă prima unire a fost în 1859 (Țara Românească & Moldova), 165 de ani nu înseamnă senzațional de mult când te uiți de sus la Istorie. Alții s-au consolidat mai devreme și când românii făceau prima unire (botezată foarte unpolitically correct „Mica Unire”), unii plăteau deja cu cardul și aveau buletine cu cip biometric.
Apoi, România și-a mai făcut niște uniri, nu vi le mai spun pe toate că știu de la școală că anii „sunt doar un număr”. Cert e că după ce s-a tot unit, rupt, unit din nou, la revoluția de acum vreo 30 de ani și-a mai dat un reset. Practic a cam născut din nou, după ce a regresat o perioadă. Știu, sună ciudat, dar vă reamintesc faptul că pentru unii Benjamin Button e documentar, nu film.
Ca o primă concluzie, România e o țară tânără. Adolescentă. Are toane. Se caută. Își caută menirea, imaginea, importanța în grupul de țări la care se raportează. Vrea să fie cool, frumoasă, s-o placă toți din gașca mișto și să spună că ea a fost prima care a purtat ie și batic strâns șmecherește. Motiv pentru care, așa cum am citit acum ceva timp despre raportul dintre vechimea țării și statuile ridicate, România e fiartă pe inaugurat statui cu figuri istorice. Că n-am depășit faza în care vrem să știe toată lumea că ne tragem din busturi cu domnitori (care nu se considerau Români la vremea lor, da?) și alte personalități culturale (eventual aceleași 5-10 pe care le tot rotim) care conferă un substrat intelectual spațiului.
Când o să ne săturăm de propriul sine, și o să înțelegem că a înțeles toată lumea cine suntem și de unde, o să începem să ridicăm și statui abstracte, metafore, hipstereli care par fără sens dar devin locuri de întâlnire pentru tinerii care se văd la primul date și skateri.
În toată ecuația asta intră și Eminescu.
Ca țară, România avea nevoie de un headliner autor. Toate țările au, nu am inventat noi mișcarea asta de PR.
Ni s-a cășunat pe Eminescu. Din varii motive, nu mai stau să le enumăr. Poate a fost și omul potrivit la locul potrivit, impresar bun, a știut să-și țină bine pagina de Facebook, nu s-a certat cu nimeni, n-a făcut reclame la pariuri, nu și-a făcut copiii influenceri pe Youtube.
Așa că Eminescu a devenit Poetul Național.
Că avea o fire mai zglobie, că era antisemit, că era așa și pe dincolo… la vremea lui nu prea conta, și nici după nu și-a pus prea multă lume problema. Până la zoomeri (și metehnele lor) n-a existat un glas comun care să spună „bă, nu prea e ok cu hate d-ăsta!”. A existat un constant „las’ că merge”, unde mai pui că Eminescu post-mortem era bine cotat la Bursa Emoțională a Țării încât te frigeai să faci comentarii negative despre el. Și ce să-i reproșezi? Ani de zile lumea era mai ațâțată de potențialul sculament al autorului, ori faptul că-l traducea Veronica, nicidecum de puseele reproșate de Zoomeri.
Știm deja că dacă repeți ani după ani că ceva e Suprem, Minunat, Mirobolant, unei generații care oricum s-a școlit cu selfie-ul lui Ceaușescu deasupra tablei, cam greu să-i mai faci să creadă altceva. Și ce altceva? Altceva e blasfemie, e atentat la fibra țării, fibră fără de care suntem nimeni în drum. Și de ce ai atenta la fibra asta când e atâta nevoie pe mesele românilor de relevanță istorică? Nici când s-a acceptat lipsa grandorii, că ne tragem din simpli țărani, Țuțea a avut grijă să spună că țăranul creștin e mai presus de „dihorul” premiat cu Nobel. Deci și când suntem mici suntem, de fapt, foarte mari.
Și uite că vine acum generația tânără, Zoomerii menționați mai sus, și ăștia-și chitiți pe contestat valori perene. Că așa-s ei.
Curios, Boomerii le-au dat Zoomerilor bani și contextul să se educe occidental, dar n-au fost atenți că ăștia mici se spurcă de valori străine pe care Boomerul nu le știe, nu le halește, nu le vrea decât în filme și concedii. Că ăsta-i handicapul când un părinte analfabet cultural îți dă bani să faci școala pe care el o știe bună din auzite (că n-a încercat, n-a avut cum și la vârsta lui nici nu mai are chef de învățătură). Când ajunge plodul să-l critice, școlit pe teme de rasă, gen, drepturi, occidentalisme d-astea, o să se trezească cu un dos de palmă peste bot pentru că e impertinent, păcătos, și învață toate prostiile la școala aia la care Boomerul a insistat să mergi auzind că-i top.
Nu-i o anomalie, știu n-jpe cazuri de Boomeri care s-au bătut cu pumnii-n piept că-și vor da plozii la școli care să-i educe ca-n Vest și apoi s-au trezit că mini-vesticizatul le dă peste nas cu valori în antiteză cu ce se discută acasă despre lume.
„Bine, și ce are a face Eminescu?”
Discuția, în esență, nu e despre valoarea lui Eminescu ca autor. Orice lovitură la talentul lui e doar așa, o fofilare. Nu știu cine e în măsură să spună astăzi dacă un poet de acum 100ȘiDeAni e bombă, în top alături de Tzancă. Eu personal nu știu atât de multă poezie și nu mă pronunț, merg pe mâna specialiștilor. Dacă ei spun că Eminescu e top, e top. Adevărul e că omul are flow, are cuvintele la el. Sunt sigur că dacă pe vremea lui exista iPoet la Antena 1 sigur îi impresiona pe Bendeachestu, Coana Delia și Cheloo. Și dacă ăia trei spuneau „bă, ești șmecher” toată lumea înțelegea că e contemporană cu genialitatea.
Din păcate pentru Eminescu, de niște ani s-au produs niște exagerări cu privire la genialitatea lui. Îl avem pe cazul extrem (netrata) Funar&brigada lui, dar avem și modelul profesoral care despică firul poetic în 14. Că mie l-a școală mi-au zis că „Pe lângă plopii fără soț” era o poezie despre nefericirea eului liric și imposibilitatea atingerii iubirii ideale, plopul simbolizând „forțele regresive ale naturii”. Adevărul este că „Pe lângă plopii fără soț” e o poezie despre cum Eminescu s-a amorezat de o MILFă, Cleopatra Lecca Poenaru, și asta îi cam dădea cu seen. Eminescu era mare stalker la ea la geam și îi număra plopii de lângă casă așteptând să-i iasă muza la fereastră.
Mna, adevărul nu sună așa glorios, mai ales când ești pus în fața faptului că Poetul Național e posibil să fi fost postat pe grupul „Cu cine să nu ieși la date”.
Așa că am stabilit: nu de la talent artistic se trage râca între Boomeri și Zoomeri.
Pentru că toată treaba vine, de fapt, de la moralitate. Asta e tot.
Boomerii nici nu concept faptul că un om ridicat la statut de zeu ar putea avea greșeli în CV. Că dacă ai murit de nemurire n-ai cum să greșești, aveai manichiura perfectă, dădeai „sărut mâna” mereu și nu te scărpinai în nas. Și dacă ai fost antisemit, ce? „Erau toți”. Probabil și boomerii care folosesc justificarea asta sunt antisemiți. Deci unde e problema? Minus cu minus dă plus. Dacă tu râgâi la masă și eu râgâi la masă, înseamnă că e ok să râgâim la masă.
Zoomerii nu sunt de acord. Că ei au învățat că e urât să urăști. Așa știu ei, probabil de la droguri (că statistic zoomerii se cam lasă de alcool, fie vorba între noi).
Și zoomerii zic, „bă, nu putem ridica la nivel de zeu și Poet Național un om cu atâtea bube în cap. Nu e cool, nu e frumos, hai să luăm unul mai chill, mai pe pace.” Și asta e tot. Zoomerii vor doar un om mai integru pe poziția de Autor Nepereche. Dacă nu există… facem. Dar nu putem cu „las’ că merge Eminescu” doar pentru că are o tunsoare minunată și o poezie lungă pe care trebuie s-o învețe toți copiii de 5 ani cu părinți imbecili care vor să-i facă pielea de găină Andrei la Românii au Talent.
Asta e tot.
E doar o diferență de percepții între două generații cu valori sociale diferite. Eu tind să merg pe mâna zoomerilor pentru că nu-mi plac absolutismele (nepereche, nemuritor) și nu cred că-i ok să pui pe oricine pe un piedestal. Mai bine nu pui, ori pui o hipstereală metaforică prin care să simbolizezi faptul că oameni suntem, greșim, uneori suntem poeți mișto, alteori hateri aiurea.
Eminescu poate să rămână un poet grozav, dar poate să fie și un caracter dubitabil. Dar nu poate să fie un sfânt național, un etalon suprem, mai ales pentru zoomerii care tânjesc (de nebuni) după un perfecționism pe care părinții lor l-au pierdut la Caritas.
2 răspunsuri
De fapt, problema e la ce ne raportam. Poezia lui nu prea e antisemita ori incorecta politic (poate doar Doina cu celebrele versuri „cine a iubit strainii/manca-i-ar inima cainii” ori Eu nu cred in Iehova, desi ultima nu imi pare deloc gresita”.
Problemele apar in publicistica lui, aia pe care n-am studiat-o la scoala. Doar ca nu te poti lua de O ICOANA, pt ca nu esti obisnuit sa accepti ca un poet genial poate sa fi fost un publicist incorect politic.
Nu te poti lua de Luceafarul ori de alte poezii ce se studiaza in scoala (Lacul, Calin file din Poveste ori ce se mai studiaza), ele n-au nimic politic in ele. Asa ca unii ridica-n slavi poezia lui Eminescu, altii se iau de publicistica lui. Si s-ar putea ca si unii, si altii sa aiba dreptate. Doar ca vorbind limbi diferite ei nu se vor putea intelege niciodata.
si pe cat facem [pariu ca 90% din aia care se iau de publicistica nu au citit un rand din ea?
Dar au aflat ca era antisemit!
In urma cu 20 si ceva de ani amers la o conferinta sustinuta de niste nemti care studiasera limba romana la ei in facultate.
Si il admirau pe Eminescu. Cineva din sala a dat duma: dar era antisemit.
Iar nemtii le-au spus ca antisemintismul era la fel de prezent in toata Europa.
Si ca Slavici, a fost mult mai antisemit dar pt ca nu e atat de popular ca Eminescu nimeni nu il ataca.
Zoomerii il elogiaza pe Nichita si incearca sa il puna in locul lui Eminescu.
Dar nu stiu Nichita era tot timul beat a avut si el amante.
Si am aflat ceva cand am facut un interviu cu un colonel SRI care colaborase in tinerete la Revista Pentru Patrie – a Securitatii:
Securitatea ii comanda mereu poezii lui Nichita care erau publicate in revista. Insa, pt ca il stiau betiv, trimiteau banii pt poezii mamei sale care traia in saracie.
PS: pana prin anii 70, Goga, Blaga si multi altii au fost interzisi de comunisti. incercand sa il interzica pe Eminescu zoomerii imi aduc aminte de comunisti iar cand il pun pe soclu, boomerii imi aduc aminte de legionari.