Să ne imaginăm niște scenarii.
Închide ochii (după ce citești acest text) și imaginează-ți că-n România a existat, cândva, un regim politic nasol. Ce vrei tu, ce-ți e mai la îndemână-n imaginație.
Ca orice sistem (nasol) și ăsta din imaginația ta are o elită. Ea se impune, acaparează toate punctele cheie ale societății.
Hai să fie mai ușor! Imaginează-ți că în România a existat comunism. Și-n acest sistem unii au prins niște posturi cheie de unde au putut face capital financiar și social. Au ajuns așa bine înfipți pe bucata lor încât la ei pe tarla erau regi și puteau să transmită ereditar funcția, ori îndeajuns de multă putere încât să ofere enorm moștenitorilor indiferent dacă mai rămânea comunismul sau nu.
Dar s-a întâmplat o întâmplare și a dispărut comunismul. Peste întregul context a venit un val cu un alt sistem socio-economic-politic. Masele n-au fost pregătite și educate pentru noul val, dar cei cu capital au avut destul cât să se descurce, impună și să învețe repede cum se mănâncă niște capitalism. Altfel înveți viață când ai 10.000 de dolari în buzunar, altfel cât ai 10.000 lei (vechi).
Timpul trece și elita din comunism își înfige copiii în noul sistem.
Nu e neapărat (și mereu) nepotismul pe care știm să-l blamăm. Că poate TataSecurist nu mai are multe uși deschise pe unde să-și bage Așchia, dar ce are TataSecurist sunt foarte mulți bani (făcuți prin metode și în perioade condamnabile) prin care să-și ridice Așchia la un nivel mult peste medie. Practic, ai o așchie crescută cu cel mai bun avocado, cel mai bio ou de țară, cea mai bună educație. Din banii plătiți ca tu și alții să haliți ouă din găini stresate.
Dacă până aici consideri că „bă, asta-i viața” poți să te oprești din citit, n-are rost să continui.
Dacă (din nou, ne imaginăm) foarte mulți din elita TataSecurist au investit în odrasle sunt șanse să ai o formă de monarhie pe anumite domenii. Așchia unuia domină X domeniu, Așchia altuia stăpânește altceva. Din nou, nu înseamnă că sunt exclusiv niște așchii rele sau neprofesionale (poate sunt, poate nu), dar s-au ajuns în poziție cu marele aport al startului foarte bun în viață, în detrimentul multora.
30-40-50 de ani mai târziu, un puhoi de crăci neșlefuite urlă că viața e grea.
Că nu au cum să evolueze pentru că le lipsesc bazele sănătoase pentru dezvoltare. Că e greu să ai meritocrație când unii mănâncă guacamole la micul dejun și apoi sunt lăsați de șofer în buza celei mai bune școli din oraș, iar alții presară sară pe o felie de pâine și pleacă pe jos spre cea mai apropiată școală cu WC afară.
Așchiile vor spune că „nasol, hai să facem bine ca să nu fie rău, dacă am dona cu toții 2$ printr-un SMS la 8989 am muta o parte din WC-uri în hol, lângă sobă”. Unele crăci se entuziasmează („ce băiat de comit e Așchie! Așchie președinte!”), alții vor spune că #frumix inițiativa Așchiei, dar poate mergem pe firul problemei să vedem unde s-au sifonat banii de dezvoltare a școlii.
Parcursul ăsta înapoi pe firul bubei e anevoios, dar inevitabil ajunge la o gașcă de TataSecurist. Ăștia și-au trăit traiul/și-au mâncat mălaiul acum vreo X număr de ani.
Și aici e blocajul. Ce faci? Care e prețul unei bube vechi care pentru unii mumă, pentru alții ciumă?
De exemplu, am avut un preț pentru torționarii închisorilor comuniste. Dar nu avem un preț și pentru descurcăreții comunismului care și-au dat mai departe valoarea.
De ce ai citit cele de mai sus?
De ceva timp există un val de țări săraci, foste colonii de sclavi, care pretind bani de la moștenitorii unor foste imperii financiare consolidate pe sclavie. Vorbim de oameni bogați de azi care s-au născut cu furculița de argint în gură, averi făcute în 100-200-300 de ani de sclavie umană.
Și e o dilemă socială senzațional de interesantă pentru că tentația celor mai mulți este să spună „păi ce facem? Pedepsim stră-stră-strănepotul pentru ce s-a făcut acum 100și de ani?”
Dar de ce vedem lucrurile așa? De ce îi spunem „pedeapsă”?
Nu s-a pus niciodată problema ca moștenitorul vreunei averi din sclavie să fie adus la sapă de lemn. E vorba doar de X sumă (Y% din uriașa avere), alocat pentru repararea decalajului inevitabil care apare între țările care s-au dezvoltat pe sclavie și cele care au stagnat pentru că au fost plantații umane.
Bine, discuția se complică și pentru că foarte mulți nu înțeleg impactul sclaviei. Încă mai există (prea) mulți oameni care cred că Africa nu-i Europa (de vest) de proastă și rea. E o disonanță cognitivă care vine din lipsă de documentare. O s-o remarcați clar și simplu la românii care se simt oprimați/folosiți de vestici, dar nu-s capabili să vadă aceeași oprimare și-n cazul țărilor colonizate.
Handicapul unui astfel de subiect este că nu poți avea o discuție serioasă despre dacă e bine/rău să plătească moștenitorii bubele strămoșilor, fără să înțelegi impactul unei nasoale precum sclavia. D-aia discuția despre sclavia romă și situația lor de astăzi este complet ineficientă într-o țară needucată despre sclavia romă. Practic, se pretinde o reparație istorică unor oameni care nu cunosc istoria.
Și situația se perpetuează.
Dacă oamenii nu știu istorie, nu știu ce înseamnă sărăcie și echitate, nu ai cum să le ceri prea multă luciditate când pui pe masă subiecte grele precum „actorul Benedict Cumberbatch datorează mare parte din ceea ce e și are faptului că strămoșii lui au avut sclavi”, ori „copiii de Securiști din România 2022 datorează mare parte din ceea ce au și sunt faptului că părinții lor au făcut nasoale până acum aproximativ 30 de ani (și după)”.
Din nou, moștenitorul nu e invitat la eșafod, nu i se rezervă o cutie de carton sub un pod, dar i se cere X cotă din avere (moștenită, nu muncită) pentru recalibrarea decalajului provocat de mami/tati/bunelu/bunela. Decalaj care dezavantajează pe toată lumea (mai puțin pe moștenitor, că stă la Residence).
Din nou, e fascinat cum cei care ar beneficia de pe urma acestei măsuri sunt cei mai vocali împotrivă. Teoria mea e că săracii și aspiraționalii care se opun o fac dintr-un egoism expectativ: visează că vor ajunge și ei bogați și nu vor să riște. D-aia mulți săraci se opun taxării progresive. Le e frică să nu sufere când VOR ajunge bogați. Și vor ajunge, nu? Doar cine nu vrea nu ajunge bogat.
În concluzie, mă întorc la vorbele lui Paulo Freire care spunea (parafrazez) că trebuie să-i educi pe oameni despre cine le provoacă problemele. Că dacă-i lași needucați or să-și imagineze verzi și uscate despre suferințele lor și vor da vina pe exact cine nu trebuie când o să le fie greu (vezi toată istoria umanității în care plebea analfabetă și spălată pe creier a omorât categorii sociale în cadrul unor deliruri de tipul „nu plouă pentru că femeile roșcate!”).
Partea bună? În țările educate se vor achita niște polițe vechi. Nu vorbim de bani grei, n-o să moară vreun moștenitor al traficului de sclavi de foame, ci e strict despre simbolistica recunoașterii unei nasoale istorice. Și da, poate că din banii ăia se vor dezvolta niște copii în țările sărace (de care probabil vor beneficia tot țările bogate).
Partea rea? În țările needucate (a.k.a. România) o să dureze 100-200 de ani până o majoritate confortabilă va înțelege ce a fost sclavia, ce impact pe termen lung a avut ea, cine sunt responsabilii și ce a rezultat de pe urma decalajului economic dintre indivizi. Tot cam atâția ani până se va ajunge la un moment „aha!” când se va înțelege și care e impactul monarhiei de tip Secu.
Până atunci, dacă dați un SMS la 8989 cu textul „Te iubim, PuiDeSecu”, din banii voștri se va ridica un viitor luminos care întârzie de 30 de ani pentru că PuiDeSecu a mâncat papa bun ca să crească mare și să vă dea platforma la care să trimiteți SMS-uri cu donații.
Dacă sunteți cinici și blânzi e ok. Sunteți ce vreți voi pe banii voștri.
17 răspunsuri
Da ce ai mă frate cu Vlad Voiculescu? :))))
Cred că mai degrabă spre ministrul digitizarii arată…
Poponet se mantuieste deja.
mancare pentru minte
Sa luam de la cei bogati – chiaburii draku – si sa dam celor saraci, sa-i trimitem la canal pe aia de au furat cu familiile lor de secole. Zici ca esti in ’47, daca stii ce s-a intamplat atunci…..
Eu: Să se plătească o daună mică.
Tu: „sĂ fIe TrImIșI lA cAnAl, AsTa VrEi?”
Cam cat de mica dauna si cui se plateste?
Cam cat de securist trebuia sa fii ca sa platesti? General? Plutonier?
Militienii se pun?
Daca tata a fost sectorist fara pile si era noapte de noapte in strada, iarna si vara, cam cat ar trebui sa platesc defavorizatilor din palatele alea cu turnulete?
Pare ca a fost militian, nu securist. In cel mai rau caz, doar un simplu turnator. Deci nu cred ca te incadrezi la categoria celor buni de plata.
Esti imbețil.
Capitalismul turbat ne-a insuflat ideea anti impozitare progresiva, caci oricat de saraci am fi, suntem doar niste milionari in devenire, sau cum e citatul „temporarily embarrassed millionaires”.
Inca un borhot de tip woke pe langa celelalte borhoturi de tip woke. Nothing to see here, moving along..
Știi cum îmi dau seama că ești un amărăștean ignorant? Simplu. Mă roade că oameni ca tine beneficiază de pe urma unor politici sociale bune pe care le hulești.
Tovarase, stii cum identific un pomanagiu woke socialist care nu a realizat nimic la viata lui si asteapta pomeni pentru ca are impresia ca lumea intreaga ii datoreaza ceva? Ma uit la poza ta.
The personal, as everyone’s so fucking fond of saying, is political. So if some idiot politician, some power player, tries to execute policies that harm you or those you care about, take it personally. Get angry. The Machinery of Justice will not serve you here – it is slow and cold, and it is theirs, hardware and soft. Only the little people suffer at the hands of Justice; the creatures of power slide out from under with a wink and a grin. If you want justice, you will have to claw it from them. Make it personal. Do as much damage as you can. Get your message across. That way you stand a far better chance of being taken seriously next time. Of being considered dangerous. And make no mistake about this: being taken seriously, being considered dangerous, marks the difference – the only difference in their eyes – between players and little people. Players they will make deals with. Little people they liquidate. And time and again they cream your liquidation, your displacement, your torture and brutal execution with the ultimate insult that it’s just business, it’s politics, it’s the way of the world, it’s a tough life, and that it’s nothing personal. Well, fuck them. Make it personal.
„Altered Carbon”, Richard K. Morgan (Gollancz, 2002)
Ok. Interesant. E pe lista de lectură. Mulțumesc.
Excellent text! Ai recomandari de studii facute in Romania pe subiectul mobilitatii sociale (tip „Great Gatsby curve”)?
Nu o lectură concentrată pe subiectul ăsta, dar putem corela mai multe de sociologie, istorie și antropologie care s-au aplecat asupra subiectelor precum minorități, lumea bună din comunism ș.a.m.d..