Știu că-i februarie 2022, dar nu e ca și cum dacă-ți dădeam lista asta pe 1 ianuarie rupeai ușa librăriei/anticariatului în prima zi a anului. Nu?
Să nu uit: nu recomand ceva în mod special, nu dau note. Asta cu notatul cărților mi se pare… un fel de… „hai că s-a trezit Bonea din Titan să dea 3,5* din 5 la…”. Ai vreun autor tradus în njpe limbi, dar Cerasela Blogosfera spune că e o carte „slăbuță” pentru că… Zi despre ce e cartea și scutește planeta de impresiile tale dintre lumânări parfumate și căni de ceai cu mesaj că ești sapiosexuală.
Dacă am terminat de citit o carte înseamnă că mi-a plăcut. Țin de regula celor 50 de pagini, așa că dacă nu avem chimie în 50 de pagini înseamnă că nu-i timpul acum. Acele cărți nu ajung să fie menționate în listă din motive evidente.
Acestea fiind zise, anul 2021 a fost unul bun pentru lecturat. Am avut timp de 81 de cărți. Să tot fie așa.
Primele 40 de cărți din 2021 le găsești în postarea asta de blog, nu le mai repet (plus că acolo ai și niște comentarii care merită citite…). O să continui cu celelalte 41. Sper să vă inspire ceva:
- Copiii lui Irod de Vlad Alexandrescu – sunt unele coșulețe simpatice pe care le poți face cadou la diverse ocazii. O ciocolată, o sticlă de vin, o carte… Eu mă gândeam să-mi fac o afacere cu astfel de coșulețe, dar să fie un cadou doar pentru românii care pleacă din țară. Într-un astfel de coș aș pune cartea lui Vlad Alexandrescu, o sticlă de spirt Mona și un pumn în ochi;
- Arabi de Tim Mackintosh Smith – voiam să știu ceva mai mult despre arabi. O carte foarte bine documentată. Atât de bine documentată încât devine puțin obositoare, dar satisface multe curiozități;
- A fost doar ciumă de Ludmila Ulițkaia – am râs. Ceva senzațional de comic. Când o să ne fie greu să spunem că „a fost doar ciumă”;
- Io contra Statele Unite ale Americii de Paul Beatty – o frumoasă prăjeală care dă palme în stânga și-n dreapta, tuturor celor care au opinii și știu ei „cum e mai bine”;
- Reportajele mele. 1927 – 1938 de F. Brunea Fox – recomand la orice oră să citim despre cum era România acum aproximativ 100 de ani. Fără fard, fără pomadă. Că dacă nu înțelegem lumea bunicilor n-avem cum să știm s-o rezolvăm pe a noastră;
- Procesul de Kafka – frumix. Mulți cred că e greu să citești Kafka (pentru că cititorii fățarnici de Kafka sunt autosuficienți și nu se mai satură să puncteze cât de kafkiană-i viața, lăsând impresia că viața e cine știe ce ecuație klingoniana), dar nu e așa greu;
- În punctul lui rebbe G. de Dan Alexe – eram curious cum altfel mai scrie Dan Alexe (după ce am savurat „Dacopatia”). A relaxat;
- Cazul doctorului Kukoțki de Ludmila Ulițkaia – ca să vezi cât de mult mi-a plăcut „A fost doar ciumă”;
- Povești despre două planete – opinii despre relele de pe planetă. N-are cum să nu-ți placă;
- Halebarde, halebarde de Jose Saramago – pentru doza periodică de Saramago. Altfel degeaba citim;
- The Comedians de Fliph Nesteroff – o istorie foarte foarte foarte foarte foarte detaliată a comediei din ultimii 150-200 de ani. Din SUA;
- Fericirea paradoxală de Gilles Lipovetski – consider că Lipovetski e precum cătina. Trebuie luat în fiecare dimineață pe stomacul gol, în doze îndeajuns de mici încât să nu-i simți lipsa și îndeajuns de mari încât să nu-ți schimbe percepția despre viață și să-ți vină să fugi în munți;
- Fărîme de memorii de Jose Saramago – e o dependență, ok? Măcar am puterea să recunosc;
- Amsterdam de Russel Shorto – o frumoasă și bine conturată istorie a unui oraș minunat;
- Freakonomics de Stephen Dubner – e minunat să citești ceva din care înveți, râzi și ai și subiecte bune de conversație. Te-ai gândit vreodată de ce te numești cum te numești? Poate pentru că ai tăi sunt ce sunt… ;
- Homo Ludens de Johan Huizinga – complicăciune folozofească. O să mă revăd cu lucrarea asta peste câțiva ani;
- Visul spulberat al armenilor de Gaidz Minassian – eram curios. Mi-am satisfăcut curiozitatea;
- Nașterea cetățeniei democratice. Femeile și puterea în România modernă de Mihaela Miroiu și Maria Bucur – deci (și) d-aia suntem unde suntem;
- Dezacord de Celine Raphael – o poveste tristă, dar bine spusă. O mai știu și din alte familii;
- Nevroza balcanică de Vasile Dem. Zamfirescu – uneori balcanismul e o boală;
- Extraconjugal de Mihai Radu – recomand să-l urmăriți pe Radu și pe Facebook;
- The Culture Map de Erin Meyer – cartea asta e atât de bună încât e aproape obligatoriu să o citești dacă vrei să ieși vreodată din țară cu mintea. Și merită scrisă și una despre zonele românești;
- How Europe underdeveloped Africa de Walter Rodney – titlul explică tema cărții. Răspunde la o serie de întrebări vizavi de cât bine au adus europenii în Africa;
- Capitalism realism de Mark Fisher – dacă aș face un top, dar nu fac, dar dacă aș face… probabil cea mai relevantă carte citită de mine în 2021;
- Consumatorii de cultură de Alvin Toffler – avea Toffler ceva de zis despre cultura și arta începutului de secol 20;
- Frica în Occident de Jean Delumeau – o lectură aproape obligatorie dacă vrem să vedem ce frici aveau strămoșii noștri și cum s-au păstrat unele dintre ele;
- Războiul sfârșitului lumii de Mario Vargas Llosa – îmi doream de mult timp s-o citesc. Llosa scrie incredibil și are o capacitate incredibilă de a te face să vizualizezi ce-ți spune;
- Sociologie de Lazăr Vlăsceanu – o citești pe asta și toate celelalte recomandate în carte și poți spune că ești foarte aproape de înțelegerea sociologică. Chiar dacă pare manual e o carte bună pentru toată lumea;
- Homo Videns de Giovanni Sartori – cartea asta e floare rară. Și ca orice asemenea floare e bine s-o ai în casă și s-o răsfoiești de câte ori simți nevoia să deschizi televizorul (mai ales pe un canal de știri);
- Povești de vară de Mieko Kawakami – când mă fac mare vreau să scriu despre suferință și oameni precum un japonez;
- Fatherless America de David Blakenhorn – o carte controversată, o temă controversată și un autor asemenea. Tema mi-a stârnit interesul și au fost multe puncte interesante care mi s-au părut valide cu privire la creșterea fără tată;
- Ce este autoritatea? de J.M. Bochenski – ceva mic și ușor despre autoritate, numai bun în perioada asta. Ori alta;
- Psychology and consumer culture de Tim Kasser și Allen Kanner – cartea asta trebuie citită de oricine lucrează în marketing. Sau publicitate. Sau televiziune. Sau face cumpărături. Sau trăiește;
- Opus Pistorum de Henry Miller – +300 de pagini de Pornhub;
- Music and Manipulation de Steven Brown și Ulrik Volgsten – o altă lucrare demnă de cineva pasionat de publicitate, istorie și înțelegerea oamenilor;
- E-un rege nebun în Danemarca de Dario Fo – fascinanta poveste a unui rege, spusă altfel decât bombastic și cinematografic (pentru cine știe filmul);
- Hristos răstignit din nou de Nikos Kazantzakis – parcă e scrisă de un român pentru români. Atât de mult ni se potrivește povestea;
- Greed is dead de Paul Collier și John Kay – drăguț, dar nu sunt așa optimist;
- Mânia lui Mao de Yu Hua – ajută mereu să știm cine și ce e China. Mai ales dacă ne spune Yu Hua în stilul lui;
- Republica de la Ploiești de Silvia Marton – nu știam mare lucru despre acest eveniment istoric. A fost o comedie spumoasă;
- Românii și Europa de Lucian Boia – puțin Boia în fiecare an ajută la păstrarea echilibrului;
Gata.
Sper să vă inspire vreun titlu. Dacă aveți recomandări, sugestii, opinii, nu ezitați în comentarii.
Un răspuns
Vreau sa recomand si eu o carte, se numeste Manualul Dictatorului scrisa de Bruce Bueno de Mesquita si Alastair Smith.