Zilele astea s-a tot discutat (din nou) despre dacă „e cerere sau monopol pe balast la TV?”. Un alt mod de a întreba „a fost oul sau găina?” (a fost oul, logic).
Întrebarea e complexă și răspunsul ar cere o carte, nu un text pe blog, dar o să încerc pe cât posibil să mă descurc aici și să rezerv analizele demne de o carte pentru când o să ajung la 50-60 de ani și-o să știu mai multe.
Eu cred că e o legătură evidentă între ceea ce urmărim la TV, ori pe net, ce mâncăm, cum ne petrecem timpul liber, ce produse consumăm, ce informații digerăm (ce teorii despre viață apreciem), ce vedete urmărim și (nu în ultimul rând) din ce pături sociale provenim și ce șanse am avut.
O să fac o supoziție din puțul gândirii, dar cred cu tărie că un om care-și are mintea în grijă din punct de vedere al divertismentului TV/online e destul de grijuliu și cu alimentația, vedetele cărora le acordă încredere ș.a.m.d..
În limite. Toți avem slăbiciuni, dar per ansamblu cred într-o minimă aliniere a atenției pentru sine.
Și da, unii au „plăceri nevinovate” și între cărți, emisiuni interesante, gătit și sport introduc și 5-10 minute pe zi de chiloțăreală și InstaStory-uri lobotomizante. Probabil pentru imunizare.
Întrebarea era „vor oamenii să vadă divertisment de rahat sau doar asta primesc?”.
E un subiect arzător zilele astea de când mai mulți din bula mea au descoperit care sunt cele mai urmărite video-uri pe Youtube din România: manele și Vulpița. Bine, astea se vor mai schimba. Altcândva o să avem comedii penibile, farse, alte vedete discutabile, manele-dance, challenge-uri cretine etc.
La TV emisiuni precum „Puterea Dragostei” (Kanal D) fac audiențe bunicele. „Insula Iubirii” a fost un show glorios, iar acum pe Netflix rupe un reality-show despre oameni sexy izolați undeva și care n-au voie să copuleze între ei.
Este gunoiul singura opțiune?
Evident că nu. Dar pentru non-gunoi trebuie să faci un efort (nu ceva colosal, dar ceva mai mult de un click). Pentru non-gunoi trebuie să ai disponibilitatea emoțională și intelectuală. De unde vine disponibilitatea? Cred că din educație (familie, mediu). Nu văd de unde curiozitatea pentru Mezzo când ai crescut într-un univers de manele Radio Zu.
Dar hai să spunem că familia te-a lăsat precum o planșă goală, nedesenată.
Gunoiul are marketing. Are buget. Singura șansă a gunoiului să răzbată e să te agaseze cu prezența. Gunoiul îți sare în ochi pe stâlpi, pe autobuze, în pop-up-uri pe net, în reclame TV. Gunoiul investește în asocieri dezirabile cu vedete „pe val”, gunoiul atrage cu premii și cârlige emoționale.
Divertismentul non-gunoi nu-i disperat după atenția ta, el fiind relevant chit că te uiți sau nu. Gunoiul moare fără ochii tăi și devine repede depășit.
Am o teorie (pe care sper s-o văd demontată cu argumente): eu cred că televiziunile au aruncat cu gunoi în oameni până când gunoiul a devenit normă și apoi oamenii s-au simțit nevoiți să caute bucăți de calitate printre deșeuri (ăia care au mai avut nerv să caute). Nu de puține ori auzi oameni comparând două mizerii TV, încercând s-o facă pe una să pară mai curată decât e.
Ocazional televiziunile livrează ceva de calitate doar pentru a demonstra lumii că nimeni nu vrea conținut de calitate. „Uite, nimeni nu se uită la programul ăsta mișto servit la ore imposibile, ori în contexte ciudate… am încercat…”.
Cum TV-ul e de mulți ani implicat politic (patronii au legături cu partidele) fiecare a încercat să-și prostească audiența după cum a considerat că-i ajută interesele. Da, toatele bulele sunt proaste și prostite într-o formă sau alta. Unele bule sunt analfabetizate, altele sunt ridicate-n slăvi până uită că nu-s buricul lumii.
Concluzia (până aici) e că da, se livrează conținut de rahat, mult mai ușor de accesat, mult mai ușor de înțeles și oamenii sunt atrași către gunoi cu momeli bune.
Care era legătura cu alimentația?
Aceeași rețetă de la TV o vedem și în industria alimentară, mai ales acum de când a devenit cunoscut și nimeni nu mai contestă faptul că suntem o planetă de obezi.
„Fun” fact: până-n pandemie 40% din profitul McDonald`s (în SUA) consta în ce vindeau dimineața la micul dejun. Dacă am ajuns să nu ne mai pregătim nici micul dejun e grav…
Să mănânci sănătos și bine cere efort.
Ca-n cazul vizionării materialelor ok pe TV sau net. Dar oamenii nu mai au „chef” să gătească, să se aibă în grijă. Nu au timp. Lucrurile sunt vândute ca fiind mai simple, cool, trendy, frumoase dacă-ți începi dimineața cu iaurt și covrigi, mic dejun la fast-food, prânzul e mai bun dacă-ți vine sub nas-deasupra tastaturii și cea mai bună/delicioasă cină e în fața serialului preferat, la cutie, conform poftei de moment.
Să gătești și să mănânci sănătos consumă timp și timpul e cea mai prețioasă resursă.
Dacă-ți fac alții mâncarea tu „câștigi timp” așa că ție-ți este vândut propriul timp. Ritual intim de a face singur mâncarea pe care să o savurezi a fost aproape demonizat, considerat „pierdere de timp”. Cât timp gătești și faci cumpărături ai putea să te uiți la 3-4 seriale, nu?
Unde mai pui că e posibil să greșești în bucătărie. Vrei să arzi mâncarea? Mai bine comandă.
Ca și-n cazul TV-ului ai alternative, dar pistonarea emoțională e atât de mare încât alternativa devine o corvoadă, ori inexistentă (în ochii tăi). Așa că te afunzi în fast-food/fast-divertisment TV-online și scotocești printre ele încercând să te minți că unele fast-variante sunt mai sănătoase ca altele. Da, sunt oameni care dezbat: unde e mai sănătos? La Mc sau la KFC?
Știu că răspunsul nu e simplu (nici de enunțat și poate nici de înțeles), dar pare că de fapt primim ce credem că dorim și opțiunile nesănătoase ne sunt oferite pentru că aduc mai mult profit (financiar, politic ș.a.m.d.).
E minunat dacă ești un lider apărat și îmbogățit de o armată de grași dezinformați, deprimați și distrați ieftin care n-au încredere în ei și chef să se revolte.
Și ce vedem pe internet (în topuri) e rezultatul anilor de TV. Ce, credeați că oamenii vor evada în calitate pe Youtube după ce ani de zile au văzut „Vulpițe” la TV?
Schimbare?
Oamenii care se au în grijă sunt portretizați destul de negativ: hipster (mama lor de hipsteri!), fățarnici („o fac de ochii lumii”), ori sunt văzuți la un nivel superior („aș vrea, dar n-am cum să trăiesc ca ei pentru că… [scuze nerealiste]”).
Nu omit că e scump să mănânci sănătos, dar să ai o alimentație sănătoasă trebuie să fie un țel mai presus de a avea o mașină, o plasmă, un smartphone. Degeaba ai 140 de centimetri de display în sufragerie dacă molfăi covrigi cu Sana de dimineața până seara.
Oamenii ceva mai deștepți devin bășcălie într-o perpetuare a culturii că „tocilarii sunt ridicoli” (Ross din „Friends”, gașca din „The Big Bang Theory” ș.a.m.d.) în timp ce șmecheria, prostia și meschinăria e de success (într-un fel sau altul).
Se glorifică prostia, asta voiam să spun.
Hai s-o închei într-o notă actuală: sunt interese mari la mijloc…
