Dimensiunea reală a alcoolismului din România e prea puțin cunoscută. Așa cum nu știm realitatea copiilor bătuți, a femeilor maltratate, a puseurilor rasiste, ori cifrele exacte ale dependenților de păcănele, nu știm nici cât de rău stăm la capitolul alcool.
Cifrele oficiale ne așează prin top. Dar în top nu intrăm cu băuturile făcute de oameni în bătătură, cu spirtul pus la rana sufletului, ori cu obiceiul unora de a se parfuma pe interior.
Spirtul „Mona” a devenit subiect de glumă, dar realitatea din teren e tristă. Pentru destui români Mona e o opțiune când vine vorba de alcool. Recent un bărbat din Moldova a murit după ce a consumat alt brand de spirt și soția lui a ajuns subiect de știri spunând cu sinceritate că ea e fană Mona. Nu riscă să consume alt spirt și „vodka e apă”.
Mi-am amintit că acum câțiva ani un mare bo$$ din industria alcoolului se plângea că românii beau mult și prost pentru că-s multe accize la alcool. Vezi dom`le, dacă alcoolul de calitate ar avea un preț mai mic și statul n-ar mai pune piedici industriei românul „ar bea mai sănătos” (superbă antiteză).
Nici nu știu de unde să-mi încep argumentația.
Românii beau din varii motive, dar cel mai simplu e să spunem că-n cultura noastră alcoolul merge la orice: bei de supărare, bei de fericire. Nu bei? Înseamnă că nu te distrezi. Nu bei? Nu-i party. Nu bei? Nu ești bărbat. Berea fără alcool e ca femeia fără genitale, nu? Vinul nu se-ndoaie, vodka nu se diluează.
Vorbe din popor, moștenire din tată-n fiu.
Problema țării nu e că alcoolicii beau spirt și nu coniac vechi de 50 de ani. Problema e că-s alcoolici, că se hidratează cu bere, că nu încep ziua fără un păhărel.
Acum vreo doi ani eram pe teren prin cârciumile de lângă București. Curios, dar n-am văzut imaginile din reclame. Tinerii din reclame, veseli și energici, erau de fapt niște bărbați triști, apatici și pulbere de la 9 dimineața. Berea aia pentru bărbați adevărați – „cu gust puternic și amărui”, promovată de Răzvan&Dani, era cafeluța de dimineață pentru mulți.
E normal ca bo$$ii din industria alcoolului să-și pună probleme că nu vând. Ce altceva? Ei nu trăiesc într-o societate funcțională și sănătoasă, ci în foi de calcul.
Pentru ei problema e undeva printre crăci, când nasoala e la rădăcină.
Putem să ne dăm cu capul de podeaua cârciumii supărați că săracii beau Mona în loc de Glenfiddich, dar adevărata problemă e că ei își găsesc salvarea în alcool care să îi îmbete repede, nu în calitate.
Vai de amărâții care încep ziua cu Săniuța, nu Prosecco, nu?
Alcoolul e paliativ, chit că-i spirt, parfum sau vreun whiskey senzațional.
Ăștia din industria tutunului și-au mai zugrăvit afacerea inventând noi metode de a face cancer. Poate că-n câțiva ani o să apară și un dispozitiv digital prin care să te îmbeți mai cool, mai bine, „mai sănătos”.
