O tânără speranță a influențăringului îmi tot dă follow pe Instagram de câteva zile. Îmi dă cu urmărire, apoi își ia înapoi urmărirea și revine cu ea câteva ore mai târziu. De vreo 4-5 zile mă tot ține în acest du-te-vino de nu mai înțeleg nimic. Greșesc eu undeva?
Am înțeles că ăsta-i un mod de a semnaliza că se vrea și ea urmărită. S-o bag și eu pe ea în feed-ul meu și să ne luăm la inimi cât e ziua de lungă pe Instagram.
M-am uitat pe contul ei și-am remarcat că suferă și ea de analcisism. E fascinată de propriul fund.
Nu știți legenda Analcisei?
Analcis e sora vitregă a lui Narcis. Narcis e ăla care s-a îndrăgostit de el după ce și-a văzut chipul în reflexia unui râu. Analcisa și-a văzut fundul în oglinda unui WC de mall și s-a amorezat total de propriul gluteus.
Analcisismul se manifestă destul de simplu: totul gravitează în jurul fundului. Exerciții despre cum să-ți lucrezi fundul, ce mănânci ca să ai fund, poze cu fundul în vacanță, poze cu fundul citind ș.a.m.d..
Dacă nu-i fund în poze nu contează.
De ceva timp Facebook îmi recomandă să-i cer prietenia unei suferinde de analcisism cronic. O femeie pe la vreo 35-40 de ani care nu știu când mai are timp de familie la cât de mult timp petrece pozându-și fesierii.
Nu există fotografie în care punctul central să nu fie bucile. Chit că stă la masă cu soțul, pe un pervaz citind, ori pe plajă, un element al propriului trup ocupă locul de cinste.
Și e pandemie. Cifrele analcisismului bat la fund Covidul.
Planeta s-a umplut de femei care nu-și mai pot lua ochii și camerele foto de pe propriile buci.
Nu pot să nu mă gândesc la soții și iubiții lor, trepiede foto care pozează non-stop podoabele iubitelor și eventual le țin și evidența: „uite dragă, azi ai strâns 2582 de onaniști la pozele cu tine. Ești minunată!”.
Ai putea spune că suntem un cur de specie.