Școala nu crește scriitori, ci turnători

4

Nu știu dacă tema de mai jos e pe bune. Internetul e plin de glumițe de tipul ăsta. Nu mare mi-a fost mirarea să aflu că unele posturi TV și ziare mai fabrică „perle” de Bac de dragul știrilor haioase în zilele cu examenul maturității.

Cel mai mult mă debusolează acel „03.01.2020”. S-au dus copiii la școală în prima vineri a anului?

Avem un „diriga” înlocuit cu „învățătoarea”… nu pare o greșeală comună pentru un elev de clasa a IV-a. Și apoi e scrisul. Pe vremea mea, la 11 ani, copiii încă scriau destul de caligrafic. În exemplul de mai jos pare mâna cuiva care a învățat să simplifice procesul și să-l păstreze lizibil.

Sincer, totul pare o făcătură, o glumiță de Facebook, dar dacă mă înșel e foarte trist pentru viitorul literaturii.

Dacă un copil de clasa a IV-a are o astfel de viziune despre viață e semn că-n el zace un potential uriaș. La doar 11 ani pare că dă pe afară de un cinism frate cu mari autori. „Ce frumos este iarna. (…) Șoferii se înjură la semafor chiar și iarna”. Superb.

Dacă un copil a scris asta înseamnă că în el e un spirit extraordinar de observație și cu un umor sec cum rar se găsește pe meleagurile astea atât de sensibile. „Am fost la munte. Ne-am bătut cu zăpadă. Ne-am întors de la munte. Ne batem cu pietre”.

Singurul lucru care-mi pare cu adevărat autentic la această temă este reacția învățătoarei.

Aceasta pare că nu se poate detașa de sine și autoritatea ei. Nu se poate uita la o compunere ca la un post-act artistic, ci ca la declarație, o depeșă polițienească care începe cu „Subsemnatul, declar că am fost și-am dres”.

E jignită de faptul că a fost considerată „grasă”, dar „grasă” în contextul ăla e ca o semnătură a întregului discurs. E posibil să fie mai mult acolo. Hai să analizăm cu aceeași fervoare cu care ne spargem creierele pe Eminescu.

Un elev ar putea compune o sclipitoare lucrare împotriva sistemului educațional și a profesorilor limitați, dar n-ar ajuta la nimic. O bună parte din cadrele didactice ar vedea în asta o nesimțire, o lipsă de respect, nu o revoltă creativă. Trebuie să sari de o anumită vârstă pentru a intra pe teritoriul propriei opinii.

Dacă mă înșel puteți încerca următorul exercițiu: să-i lăsați pe copii să scrie ce simt și cred despre profesorii lor, teme, viață. Și apoi urmăriți reacțiile.

Recomandări
4 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *