Nu mai donați bani pentru Australia

3

Aseară am văzut pe Facebook faptul că au început să se facă donații masive pentru stingerea incendiului din Australia. Sute de mii de români, alături de milioane de alți oameni din întreaga lumea, au pus mâna pe carduri și au dat câțiva marafeți pentru salvarea cangurilor, urșilor koala și copacilor.

Nu știu dacă sesizați, dar cam ăsta e punctul în care se află umanitatea acum. Se donează pentru stingere.

Precum în multe alte domenii, cei mai mulți bani se strâng pentru rezolvarea unor probleme punctuale, chit că vorbim de stingerea incendiilor din Australia, Amazon sau oricare altă zonă afectată. Pacientul moare de boală și oamenii dau bani să-i șteargă balele de la gură.

Nu se dau bani pentru tratarea bolii, ci simptomelor.

Poate n-am fost îndeajuns de metaforic: să ne imaginăm că întreaga omenire e într-o mașină (să presupunem că la început mașina era electrică, dar s-a schimbat cu un diesel că trage mai bine). Mașina e planeta.

La volan sunt politicienii mânjiți de copiloți, marii poluatori care stau relaxați pe locul din dreapta față. Îi cunoaștem pe copiloți: scot cărbune, petrol, fac mașini (le mazilesc sistemele de poluare), promovează excesul și consumerismul. Sunt ăia care ne spun să ne schimbăm anual telefoanele, hainele, mobila, stilul de viață.

 Pe bancheta din spate suntem noi, ceilalți. Ca niște copii. Ne dăm coate, ne batem, orăcăim unii la alții, mulți stau cu căștile în urechi, câțiva citesc și pun întrebări incomode „părinților” de pe locurile din față.

Ce se întâmplă cu mașina asta?

E condusă cu viteză mare spre marginea unei prăpăstii. Știm asta cu siguranță, se vede și prin parbriz, o spune și GPS-ul care ne tot îndeamnă să schimbăm traseul. Pe drum mașina se mai strică, ori face pană de cauciuc, momente în care pasagerii din spate se caută cu altruism prin buzunare și fac repede o donație pentru reparare. Trebuie să reparăm mașina. Trebuie. Și apoi se reia traseul, cu aceleași persoane la volan.

Practic, plătim ca să mergem tot spre prăpastie.

Poate că e timpul să cerem imperativ să se tragă pe dreapta și să schimbăm cursul acestei mașini, ori s-o abandonăm cu totul. Să schimbăm piloții și (mai ales) copiloții.

E aproape imposibil să mai continuăm în stilul ăsta. E aproape ridicol ca-n unele colțuri ale lumii să ardă planeta ca un fitil (cât de lung e acest fitil?), iar în alte zone să se trăiască într-o concupișcență fără margini.

Poate că donatul nu mai ajută, ba chiar face rău. Îi relaxează pe cei care provoacă problemele: le lasă impresia îngălaților că se găsesc mereu soluții, că-s oameni dispuși s-o repare. Asta dacă nu-i luăm în considerare pe cei care donează de la volan, de lângă plasele pline de cârpe din mall, ori de lângă frigiderul în care se strică mâncare. Donează și ei ca să se simtă mai puțin vinovați.

Bine, titlul e aproape clickbait. A funcționat?

Evident că-i nevoie de donații ca să se rezolve și problema asta. Dar după ce salvăm și Australia poate chiar luăm în considerare povestea cu mașina, piloții și copiloții. Mai ales copiloții…

Recomandări
3 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *