Vlogurile care suntem noi

6

Eu când spun că politicienii sunt suma calității noastre ca popor îmi sar unii-n cap că sunt… demotivațional. Își iau like-urile înapoi de pe pagina mea și mă lasă-n influenkăreala goală, plecând spre bule mai optimiste și dătătoare de speranță.

Fie, să spunem că politicienii sunt o anomalie, o eroare în superbul Matrix românesc.

Așa că m-am apucat să caut chintesența românească pe Youtube, în vlogurile noastre de toate zilele. Ce ne reprezintă în online?

Muzical vorbind suntem un popor de maneliști. Și nici măcar manele d-alea bune (#forever Dan Armeanca 94, „Aș fugi cu tine în Egipt”), ci un hibrid manelo-trap interpretat de pseudo-mafioți, prea pensați, prea mulați, prea multă imitație de statut.

Tot în topuri e și Selly (cu orice postează), acum vorbind despre mașina visurilor lui (o Dacia Papuc, model Mercedes CLS). Tot pe mimetism de valoare și aici.

Pe partea de umor e discutabil. Nu se cade să comentez munca altor hazoși, așa că mă abțin.

Tot căutând esența video a poporului am descoperit că românilor le place să se uite la mașini. Vlogurile despre caroserii pe roți sunt mereu apreciate. Unele sunt foarte bune, aproape că te conving să-ți parchezi un model nou în fața garsonierei în chirie, altele (precum cel despre care o să vorbim puțin mai jos) sunt parcă filmate pentru oamenii ăia care-și cumpără Hummer și îi pun GPL.

Andy Popescu este un vlogăr de auto cu sute de mii de abonați. L-am descoperit cu o filmare de acum 1 an, mai exact dintr-un interviu cu actrița de filme XXX Nelly Kent.

Îmi imaginez că Nelly Kent trebuie să atingă un target vast pentru a atrage o plajă mai mare de fani (o aștept și pe Mezzo TV că m-am plictisit de domnișoarele din spectacolele de dans contemporan, vreau ceva mai îndătinat), dar urmărind interacțiunea dintre Andy Popescu și Nelly Kent mi-am dat seama că vlogul ăla pare făcut pentru bărbații care claxonează femei pe stradă și le invită la un drum intens cu Loganul tunat.

Ce glume de neam îndoielnic, ce observații misogino-„place mașina la proastă!”, atitudine slinoasă de taximetrist care crede că duce la el acasă femeile pe care le adună din cluburi. Nu știu ce standarde are Nelly Kent vis-a-vis de interviurile cu ea, dar ăsta zici că l-a făcut să se asigure c-o plac și bărbații care-și pun uscător de rufe pe portbagajul de la mașină.

Discuția nu e despre dacă pentru invitată a fost o experiență bună sau rea, ci despre ce exemplu de „bărbat de succes” se transmite mai departe.

Trecând peste cât de penibilă e interacțiunea dintre vlogăr și invitat, descopăr că-n astfel de emisiuni se calcă pedala (în oraș) doar așa „să vedem cum/cât duce”. Eventual s-o impresionăm și p-aia de pe bancheta din spate. „Îți place tare, nu?”, hăhăhă!

Și da, Andy (cu „y”) pare – prin prisma interviului cu Nelly Kent – tipologia șoferului român de care ne ferim constant. Nu mă șochează sutele de mii de abonați și milioanele de vizualizări. E acolo cu ăia care te claxonează la verde, care te depășesc isterici pe contrasens, care scrumează pe geam.

Dacă greșesc e pentru că asta lasă el să se vadă în acest interviu și eu n-am timp să descopăr ce suflet nobil și literat e.

Acum să-mi curăț puțin retina, urechile și sufletul cu vlogul unei tinere care ne spune „ce ar trebui să căutăm la un băiat creștin”. Îți spun eu: cruciulițe pe parbriz.

Recomandări
6 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *