Sunt românii rasiști?

5

Cel mai recent meci de fotbal (România – Ikea. S-a dat gluma asta?) a reușit să ne facă din nou cunoscuți. Ne știe toată planeta ca nație de rasiști care reacționează în fața oamenilor cu pielea de altă culoare precum taximetriști în fața mașinii care merge singură.

Surprinzător, dar o să ajungă străinii să ne cunoască de rasiști, nu „țigani”. Ha! Dacă vor să ne lovească iar francezii în brandul de țară ar putea face iar la TV „salutul românesc”. Variant rasistă.

Dar sunt românii rasiști sau ce am văzut la meciul de fotbal a fost doar o manifestare a unei minorități zgomotoase?

Să fie o strategie de galerie prin care să se pună presiune pe fotbaliști și să-i facă psihotronic? Am putea presupune că „strategii” din peluze gândesc totul atât de profund. Curios, dar pe fotbaliștii albi nu se pune atâta presiune din tribune și România are „ghinionul” să primească gol și de la ei.

Când vine vorba de rasism nici nu mai contează dacă vorbim de o minoritate. N-ai nevoie de mulți rasiști ca să-ți strici ziua. Că-s 10 sau 10.000 pe un stadio, faptul că restul îi tolerează și nu intervin e un semn că, în esență, suntem cu toții rasiști manifestând toleranță față de această atitudine. E ca la fumatul pasiv. Îți face rău.

Dacă o femeie mănâncă bătaie pe stradă și nu încerci s-o salvezi degeaba spui că ești anti-violența împotriva femeilor. Din gură suntem cu toții dezirabili.  

Dar suntem rasiști? Evident că nu. Doar că nu ne place absolut deloc ce nu e ca „noi”. E și o explicație științifică aici, atitudinea rasistă (discriminatorie în mare parte) fiind o moștenire socială de când trăiam în triburi. Sunt români tribali? Ce credeți?

Un procent notabil din români sunt needucați sau prost educați (crescuți într-o fantasmă daco-romană-ariano-glorificată). Bagajul psihic al unor români dă pe afară de iluzii și suferă de un albinism alimentat politic și religios. Iisus arăta precum gigeii din Zalău, iar între fecioara Maria și virginele din Turda nu-i nici măcar o diferență.

Bine, bine, dar ce treabă are asta cu rasismul?

E greu să pui degetul pe rasismul românilor, din moment ce ne mințim constant că suntem ospitalieri de nu se poate. Cum să fim rasiști din moment ce dăm jumări și țuică tuturor?

Mă gândesc la faptul că în tribunele stadionului nu s-au manifestat rasist niște bătrâni care n-au ieșit în viața lor din hrube sătești și n-au văzut dincolo de uliță. Dacă ne uităm și pe Facebook o să vedem că rasismul e îngrozitor de viu printre tineri. De ce? Multe motive: ignoranță, frustrari personale, magnetismul pseudo-științei care „explică” de ce albii sunt mai buni ș.a.m.d..

De ce sunt tinerii rasiști? Pentru că probabil, chit că-s plimbați fizic și psihic prin lume (pe internet) nu reușesc să se rupă de „valorile” locale (cândva, după ce trec alegerile și se relaxează emoțional oamenii o să vorbim și despre mitul diasporei românești „formată exclusiv din intelectuali” în mintea multora).

Dacă luăm în considerare și tipurile de personalitate ne putem face o imagine destul de clară în legătură cu capacitatea unora de a se adapta la schimbări și contexte (precum să nu reacționezi ca o maimuță când vezi oameni care nu arată ca tine. Adaptabilitatea e un semn de inteligență).

Un gest îngrijorător e și faptul că cei doi comentatori sportivi de la Pro TV au încercat cumva să minimalizeze ce se întâmpla pe stadion. E atât de românească atitudinea asta. E din vremurile când se vopsea cu verde iarba uscată.

Presa nu se obosește să discute despre rasismul în România, probabil de teama faptului că „dezbaterea” va ajunge în zona romilor și de acolo haosul acaparează totul.

Românii încă mai râd la glumele că-n echipa națională de fotbal a Franței sunt mai mulți jucători de culoare. Cu ăia fac performanță. Ăia aduc trofee. Bine că noi suntem albi. Albi, mândri și mediocri.

Rasismul la români e o combinație de mitologie dalbă, rigiditate religioasă (cu cât o religie e mai inflexibilă cu atât enoriașilor le e mai greu să accepte diferențe și pe alte planuri. S-a scris mult despre de ce comunismul a prins foarte bine în țări ortodoxe, și nu atât de mult în țări unde religia permite o oarecare gândire critică), Dunning-Kruger-ism, handicap empatic, paranoia, mania persecuției (constanta senzație c-o să te țepuiască cineva) și aroganta senzație că, de fapt, suntem mai buni ca alții.

Suntem rasiști. Și dacă nu activ, pasivitatea la manifestările rasiste ale altora ne transformă în parte din problemă.

 Cum o să ne afecteze asta? Suntem parte dintr-o mare familie globală și în ochii multora o să ajungem verii ăia de la țară care au iPhone 15, dar își fac nevoile în WC-ul din spatele casei. O să ne ducem în vizită la alții, o să ne placă, „dar tot acasă-i mai bine”.

Recomandări
5 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *