Ce am învățat până acum făcând stand up comedy (XIII)

Un titlu mult mai potrivit pentru ce urmează să spun e „de ce să (nu) mergi la iUmor”, dar m-am gândit să continui seria textelor dedicate stand up-ului și a învățăturilor acumulate.

Înainte de toate vreau să vă spun că-mi place meseria pe care o am. Copywriter. Publicitar. Scriu reclame. Sunt și zile enervante, obositoare, frustrante („logo mai mare”-ish), dar din postura asta am deprins niște perspective total diferite în raport cu viața și ceea ce fac. Practic, am învățat cum să vând și cum să citesc vrăjeala care vrea să-ți vândă ceva. Bine, asta e o lecție nesfârșită pentru că mintea consumatorului/cumpărătorului se schimbă constant și tehnicile de manipulare se adaptează.

Dar pe lângă tehnica de a vinde mai înveți și elemente de strategie. Și asta ajută enorm când ai un brand personal (poate nu sunteți la curent, dar mai nou sunt influenkăr).

Ce legătură e între toate astea și iUmor? Ohoooo. E numa` legătură.

De când am lansat proiectul Speaker Demotivațional mi-au spus foarte mulți să merg la iUmor. Pe Youtube, Facebook sau față-n față. Am refuzat.

De ce? D-asta:

• Emoțional

Nu sunt confortabil cu gândul că-mi las umorul „jurizat”/analizat de un ciorapăr, o buleandră și un mort de foame. Delia și Bendeac îmi sunt indiferenți, defectul celor doi fiind că-i dă histrionismul afară din casă.

Oricum, conceptul judecății de valoare în umor mi se pare absurd. Trebuie doar să faceți un exercițiu de imaginație: vine Toma Caragiu la iUmor. Trece? E pe gustul lui Cheloo? Bendeac vede potențial? Delia râde? Pe scena iUmor urcă Monty Python și fac sketch-ul cu papagalul. Ce înțelege juriul din asta?

Nu vreau să spun că jurații nu știu umor de calitate… dar am auzit că s-au entuziasmat la banane mâncate cu capul în jos…

Și pe lângă părerea juraților ai și aplaudacii ale căror reacții (sau mai grav, lipsa lor) pot influența percepția generală. Dacă producătorii decid să-ți pună bufnițe și greieri peste glume ești mâncat în mentalul colectiv.

Cum îți facem momentul și mai îngrozitor? Reacții urâte din backstage inserate printre glumele tale? Te-ai lins pe bot.

Bine, public tot o să aduni (pentru că ai apărut la TV), dar asupra ta va plana mereu percepția că ai fost praf la TV. În contrapartidă vezi cum comedianții care o dau bine se folosesc de imagini/citate în care jurații râd pentru a-și potența succesul. Nu-i nimic de blamat, e o decizie de marketing, precum cărțile care pe copertă pun recenzii ale unor personalități.

Și de ce? Pentru că n-ai umor de TV? De Antena 1? De grupul ăla? Nu merită disconfortul și stresul.

E și puțin deranjant faptul că în mintea unora iUmor a devenit etalon pentru comedia românească. Stand up-ul se descoperă în cluburi, nu la TV.

• Rațional  

Acum ajungem la partea matematică, cea mai importantă dintre toate.

A merge la o anumită emisiune TV sau televiziune înseamnă că te expui unei anumite audiențe. Expunerea e bună, dar contează unde și pentru cine.

Să luăm exemplul lui Cristi Popescu și a lui genială prezență la Etno TV. Probabil că acum mulți ani, când s-a dus la acel post, s-a gândit că e caterincă (cred, nu l-am întrebat niciodată ce a fost în mintea lui). Dar n-a făcut publice imaginile imediat după apariție. O decizie excelentă. Dacă le posta atunci lumea nu înțelegea meta-umorul de situație și îl șablona ca fiind penibil și neamuzant. Prea puțini înțelegeau ridicolul situației. Ani mai târziu a făcut public video-ul. Publicul era pregătit. A înțeles, a râs, a explodat. Asta înseamnă strategie.

Să mergi la iUmor înseamnă să te expui unui anumit public. E foarte ușor să afli care-i ăla. Te uiți pe net la comentarii, peste audiențe, peste targetul comunicării iUmor. Discuția nu e despre cum sunt ei. Nicidecum. Ce trebuie tu să faci e să-ți spui dacă te potrivești cu tine. Vrei cifre sau substanță? E important să te gândești dacă dincolo de prestația de la TV o să te mai potrivești cu ei (în contextul în care mulți comedianți dau în emisiune ce e mai digerabil și apoi „dezamăgesc” în live-uri. Unii pe bună dreptate că n-au experiență și material).

Știu de la alți comedianți că s-au dus la emisiune, a ieșit bine și la scurt timp au pierdut între 50 și 90% din „fanii” câștigați pentru că:

1. Au plecat ei, dezamăgiți că „nu-i ca la TV”;
2. Au vrut să scape de ei pentru că… nepotrivire;

Acestea fiind zise, decizia de a merge la iUmor (sau altă emisiune TV) trebuie să fie foarte calculată. Sunt șanse să nu fie bine nici dacă-ți iese bine. Unde mai pui că e posibil să te facă la „umor” unu care pictează cu părul pubian sau Duban.

P.S. – peste 3-4 ani poate difuzează momentul meu din primul sezon de iUmor. Nu-i ca la Etno TV, dar îmi amintesc faptul că a fost… cu nerv.