Mesianismul bunei dispoziții

7
Distribuie

S-a umplut lumea de coacheri și speakeri (motivaționali) de te doare guru. Toate aceste agregatoare umane de truisme, pseudo-știință și citate, pe care nu mai știe nici naiba cine le-a zis, parcă au o singură misiune: să nu mai fie nimeni trist.

Să nu credeți că-i preocupă depresia, o problemă serioasă. Cum să te ajute o enciclopedie de citate din Steve Jobs și Gandhi când tu ești de o suferință fără margini din motive pe care doar un specialist ar avea habar să le scoată la suprafață și să te ajute să le confrunți?

De fapt, aici e și problema multor speakeri.

Nu vor să mai suferi. Ai o problemă? Trebuie s-o ignori. Zâmbește. Trage de colțurile gurii ca un tâmpit și ignoră un proces normal: suferința.

Nu-mi dau seama dacă lupta lor anti-tristețe are la bază un studiu care spune că o societate care zâmbește de-a-n boulea e mai fericită, ori le silă să stea printre oameni care își arată problemele și nu le ascund într-un colțișor al minții de unde peste ani să erupă sub tot felul de forme…

E și normal ca un coacher să nu vrea să te descarci. Ce dracu’ să facă el cu toate frustrările tale, angoasele și problemele din copilărie? Nu-i specializat. Îl ajută să știe că ești supi și că zâmbind ca un lobotomizat n-o să mai pari trist. Nu contează că ești. Important e să nu pari.

Într-un fel, motivaționalii sunt o personificare a rețelelor de socializare: poleială pe exterior, probleme nerezolvate la interior.

Important e să nu suferi. Tristețea e un handicap. Despărțire, divorț, deces? Zâmbește, urmează sfatul unui mort de acum trei secole, fă yoga pe o stâncă lângă mare, afișează doar partea frumoasă a vieții tale, focusează-te pe lucruri pozitive.

Doar proștii-s triști.

Recomandări
7 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *