Profesorii pe care nu i-am avut

3
  Cred că toți ne amintim peste ani de anumiți profesori.

Ăia nebuni vin cei mai repede în minte. Apoi creierul te ajută să echilibrezi situația și-ți amintești de profesorul preferat. Apoi trecerea în revistă: proferosul care dădea note mici, șpăgarul, libidinosul, aia sexy, aia de o umilea toată clasa, ăla absent și (așa cum mi-au povestit destui, dar eu n-am avut așa model) profesorul bețiv. A, ba da. Mi-am amintit. Aveam unu la sport cu tendințe homoerotice care era bănuit că le cam troznește.

Acum că ne-am amintit de școală să vă împărtășesc durerea mea.

La unele materii a lipsit pasiunea. Am descoperit recent o serie de podcast-uri pe teme istorice și filosofice și sunt absolut fascinat de calitatea informației pe care unii o împărtășesc online. Nici măcar nu sunt profesori (toți), ci pur și simplu oameni dornici să învețe și să te învețe.

De două zile nu-mi pot scoate căștile din urechi, absorbit de calitatea podcast-ului istoric „Hardcore History” de Dan Carlin. Vreo 6 episoade, cu 2-3 ore/episod, doar despre Primul Război Mondial. Și e totul prezentat atât de bine. Atât de bine! Îți explică întreg contextul, te ajută să înțelegi de ce una și nu alta, sintetizează informații istorice relevante și atrăgătoare. Vă spun: o plăcere.

De ce nu s-a putut așa și-n școală?

O să-mi spuneți că nu era timp. Just. Nu ai ore întregi la dispoziție să prezinți un episod istoric (fie el și ultra-important), dar poți da anumite informații care trezesc interesul. Îmi amintesc de anii când ora de istorie era o simplă enumerare de date. „Scrieți. 1914. Bla bla bla. 1914 toamna. Bla bla bla”.

Pe ici-colo se mai puteau strecura pastile interesante astfel încât să-ți trezească interesul și să nu devină totul o toceală proastă.

Nu erau resurse? Ăștia de pe online au un microfon și o voce (bine, au și carismă, umor). Pică și asta cu resursele.

Până la urmă, simplificând totul până la a mă putea acuza de prostie, rămân la părerea că unor profesori le-a lipsit plăcerea. Dorința de a da o informație frumoasă mai departe într-o formă atrăgătoare. Și talentul de a le vorbi copiilor. Mi se pare îngrozitor să stai la catedră și să nu-ți placă materia pe care o predai, să n-ai pasiune. Echivalentul corporatiștilor cu spirit creativ care se usucă în spatele laptopurilor.

Am descoperit că-i foarte liniștitor să ascult podcast-uri pe bicicletă. Vă recomand și „Philosophize This!”. N-ai cum să te mai enervezi pe traficul din București când auzi pe cineva vorbind despre Schopenhauer, Kant sau Wittgenstein. Cel mult să-l trimiți pe unul care-ți taie calea în neființă.

Încă sunt la început de podcast-uri. Aștept recomandări.

Mulțumesc.

Recomandări
3 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *