Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Oracolul Online – 40 – Andreas Krasnek

N-am mai făcut de mult timp completări în Oracolul meu Online. M-am oprit la Iisus Hristos și n-am mai avut timp să-mi întreb restul de 4.028 de prieteni de pe Facebook cine sunt și ce sunt.

Gata, am revenit și sper să reușesc să vă descos. Câte unul pe săptămână.

Astăzi îl aflăm pe Andreas Krasnek, o personalitate la fel de interesantă precum numele.

1.Credeai c-o să mai reiau vreodată rubrica asta?

Da, speram și credeam! Așa cum discutam astăzi și în privat, ieri mă gândeam la rubrica asta – ma’ favorite, aia cu Cristi (Hesus). Spune-i premoniție, da’ așa a fost – insert „să moară, să facă, să dreagă” here!

2. Ești din București, dar nu stai în București. Unde sălășluiești și de ce?

Sunt „mitic” și chiar sunt mândru de asta! Sună poate nasol, da’ e adevărul gol-goluț. Născut în data „magică” de 8 Februarie 1980 – în aceeași zi ca toți tâmpiții gen Jules Verne sau James Dean, însă nu în același an – eram mort de mult. Mi-am cunoscut iubirea vieții (nevasta) aici în zonă (Dognecea, o comună de lângă spelunca asta de oraș, Reșița, Caraș-Severin). Aici îmi petreceam vacanțele (toate, 3 la număr în fiecare an). În 2001, după ciclul obligatoriu de armată (dă-i cu „bold” la ciclul) am decis să mă retrag la țară și să  studiez singur chitară clasică & acustică. Eram zeu, o ardeam cu Bach, Dowland și alți d-ăștia. După un an petrecut aici, am învățat și chitară și m-am și „aprins” iremediabil după viitoarea soție.

Am revenit vreo 2 ani prin capitală unde, împreună cu bunul prieten și viitor fin (Le Fin), am cântat pe Lipscani, lângă Lipscani (în pasajul ăla al cărui nume actual îmi scăpa, parcă îi spune „Pasajul Roman”) (n.a. Latin, dar poți să-i spun „Latrin”), la coloane (vis-a-vis de Sala Palatului), in stațiile de metrou Romană, Unirii, Universitate și în multe alte locuri din București, Pitești și Ploiești. Unii ne vedeau ca cerșetori (aproximativ 2% din trecători) iar pentru restul eram o „rază de soare”, viitori Bitălși. Am primit bani, pe milă sau pe talent, de la: Dida Drăgan, Esca, Baniciu, Andrieș, Covaci și poate mulți alții pe care nu i-am văzut/recunoscut la timp.

Apropos, Dida a dat cel mai mulți bani, alături de-o prietenă de-a ei, 100 lei, pe vremea aia era aur curat. Am lăsat muzica pentru IT, mi-am luat diploma CISCO CCNA (Cisco Certified Network Administrator), am lucrat pe cel mai mare (în 2011) vas de croazieră din lume, Allure of the Seas-în Bahamas, Mexic, Jamaica, Miami și alte locații obscure, apoi am revenit pe tărâmuri natale ca om de Marketing Online și SEO-ist. De SEO nu m-am lăsat încă, prestez pentru două magazine online de aici, da’ nici de muzică nu mă las. LE: primii bani i-am făcut din vânzarea a 6 picturi, tempera & ulei pe carton. Și-am publicat și o serie de benzi desenate în suplimentul Mini-Azi (al ziarului „Azi”, acum defunct-aveau sediul deasupra magazinului „Muzica”-asta a fost un semn „divin” sau de vin).

3. Zi trei piese muzicale care nu-ți plac.

Aoleooo, nu mai bine zic trei piese care-mi plac? Ok, fie și alea plăcute și alea neplăcute!
Nasoale:
1. Orice e cu dumți-dumți (nu știu cum rahat se numește genul, îl aud la mulți puștani în ziua de azi).
2. Populară. Nu contează regiunea, cred că avem printre cele mai nasoale ritmuri și dansuri de tip „country music”.
3. Orice cântă ăia din jurații de la emisiunile de profil (Vocea, X Fucktor, etc). Persoane ce habar nu au să cânte la un instrument (și aici includ vocea) da’ își dau cu părerea despre unii și despre alții.

Bune:
1. Punk, punk-rock, alternative sau cum îi mai spun „specialiștii”: Soundgarden, Nirvana, Sex Pistols, Rage Against the Machine, Foo Fighters, The Cure (primele albume), Just Another Lie (:P) (n.a. n-am plătit pentru reclamă), Byron, The Mono Jacks.
2. Bach, Chopin, Beethoven, Tarrega – ți-am mai spus, ascult „morți” la greu (în mașină sau acasă).
3. Jazz, Blues – Miles Davis, Ella, Nina Simone, Sting/The Police – prea multe să le enumăr aici.

4. Ce-ți mai amintești din comunism?

Penele de curent.
Cozile pentru lapte, salam și pâine. Îmi amintesc că și după ’89 am stat la coadă la o fabrică de pâine (era una lângă stadionul 23 August, îmi scapă numele acum) și-am stat pe rând, câteva ore bune: eu, sor-mea și mama.
Îmi ceream voie de la școală (Sâmbătă) să ajung acasă să văd desenele cu „Cartea Junglei” sau „Muc cel Mic” (ăsta era pe bulgari).

Serialele „Norii Negrii”, serialul cu Arabella, Rumburak & Bogumil, serialul cu Linda, Omul din Atlantis și Dallas.
Benzile desenate: Pif, Rahan (din astea am învățat limba franceză).
Jucam „gropița” pe „surprize/suprize” – alea din gumele de mestecat (Tipi-Tap, Lazer, Turbo, Final 90).
Filmele „de pe Bulgari”. D-acolo am învățat că „pojar” înseamnă foc și „vâzduhoplan” e un fel de elicopter/deltaplan. Ce să mai, deprimant!

5. Ai pleca din țară? De ce da/nu? Unde?

Never! Am fost, am văzut, m-am cărat! Pot trece în CV job-uri refuzate la Google (Belgia, în Data Center – un fel de hambar pentru geeks sau 3 Kaufland-uri la un loc) și Intel (Anglia). M-a ajutat experiența de pe vas unde aveam colegi din toate națiile posibile. Suntem doar rase diferite.

Problemele, alea de ne „ard”,  sunt aceleași, indiferent de rasă, culoare, țară sau salariu. O să plec, probabil, în turneu cu trupa ce-o pun la cale aici în Reșița. Am mai spus că-i o speluncă de oraș? :)).

6. Cu cine ai vota la următoarele alegeri și de ce?

Touché, Pussy Cat! M-ai ghicit! Nu comentez :)). Văd viitorul ca un amestesc a tot ceea ce e mai bun din Anarhie, Comunism și Democrație. Știu, ușor de zis, greu de făcut! Pentru ăștia de-au luat foc la vederea cuvântului „Anarhie”, dacă nu erau câțiva tâmpiți care s-au aruncat în aer (la propriu) și au detonat o trăsură, încă mai lucram zilnic 10 ore+ (fără drepturile pe care le avem astăzi).

Sunt ferm convins că schimbarea nu vine cu flori, 4 camere la telefon, like & share, selfie și poze din vacanță.

7. Ai citit „Miercuri 10”? Cum ți s-a părut? Fără laudă ieftină.

M-am regăsit prea tare în cartea ta. Am citit-o, am înghițit în sec și am făcut-o cadou finului meu din București (alături de cartea lui Andrew Solomon – Demonul amiezii, O anatomie a depresiei). Mă rog, cărți de demenți și nebuni, d-ăștia de-și pun prea multe întrebări. Am aflat că ai în plan o nouă carte. De data asta o vreau cu autograf – cartea!

8. Anotimpul preferat?

Toate! Avem norocul să trăim în climatul semi-perfect. Nu apuc să înjur prea tare vara, praful și țânțarii că vine toamna. Plouă cu spume dar abia aștept iarna. Când vad la TV pentru prima dată „Singur Acasă”, aștept primăvara – sau, după gusturi, Cristi din Nazaret. La modul serios, anotimpurile preferate sunt toamna și iarna (nu mă pune să aleg între ele). Mult mai multă liniște, mai puține mașini, mai puțin zgomot.

9. Cea mai frumoasă vacanță a fost în…

Exceptând cele petrecute la țară (pe interes, deh, viitoarea nevastă), concediile petrecute împreună (cu nevasta, nu cu tine) la Budapesta. Un oraș superb și atât de aproape de noi. Plus că nu știu când mă înjură aia de mamă sau decedați.

10. Crezi că vom bea vreodată o bere?

Nu cred, sunt sigur! În București sau la Reșița.
PS: vezi c-ai greșit numărul de beri :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.