Publicitatea trece printr-o perioadă aproape tragi-comică: mai toate produsele din piață îți promit premii.
Ridicolul a fost atins în dimineața asta când am văzut un panou la zahărul Mărgăritar care, ghici ce?, îți dă o vacanță. Hai frate, e totuși zahăr! Până și zahărul e preocupat de odihna ta? E atât de ironic…
Ok, poate că nu-i Mărgăritar cel mai ciudat produs care să-ți dea premii, dar până la urmă unde te oprești când vine vorba de „vreau să vând, dau premii”? La care produs nu poți pune o promoție cu vacanțe, muțunache sau boxe fără fir?
Dacă intri într-un magazin ești izbit.
Zici că ești într-o agenție de turism. Un brand te trimite în city-break, un altul îți plătește o vacanță de Crăciun, o ciocolată te trimite la Paris de Valentine`s Day și un suc acidulat îți dă bilete la un mare festival din lume. Dacă prin absurd le-ai câștiga pe toate n-ai mai avea timp să dai cu aspiratorul în casă de atâtea călătorii.
Toată lumea e nebună să dea premii.
Cine are de suferit? În primul rând domeniul. Creativitatea se duce dracu` (în city-break?) dacă ești mereu condiționat să-ți atragi publicul cu premii. În câte feluri crezi că-i poți spune unui om „cumpără X ca să ajungi la Y”?
Apoi suferă și brand-ul. Nu cred că-s singurul consumator care vede cât de penibil e să te legi mereu de premii sperând să vinzi mai mult. Dacă încep să-și dea seama mai mulți o să devină o glumă să mai faci promoții cu (veșnic) aceleași variante de premii. Ok, nu mai dai vacanțe, le spui „experiențe” și sunt tot vacanțe.
O să fie precum Gazeta Sporturilor care acum ceva timp dădea ziarul cu CD-uri, papuci, plușuri, păpuși, covoare persane și ce mai puteau țipla împreună cu publicația.
Și apoi are de suferit și consumatorul, dacă-i mai pasă cuiva de el. Dacă produsele nu comunică funcționalitate, calitate, ci doar premii, e posibil să te trezești cu o piață de zombie care-ți consumă furadan cu aromă de banane de dragul unei vacanțe de vis.
