Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Nu prea-mi trebuia asta…

Acum vreun an de zile m-a apucat pe mine să-mi doresc o brățară de fitness. Simțeam că turele de parc și drumurile cu bicicleta prin oraș și țară n-au farmec dacă n-am o jucărie care să-mi monitorizeze pulsul, pașii, distanțele, viteza ș.a.m.d..

Așa că m-am apucat să prospectez piața. Nu voiam ceva ieftinache care să moară la primul strop de  transpirație, dar nici a mai scumpă sculă, brățara care-ți spune și ce lapte ai supt, o analiză despre criptomonede și cât mai ai de alergat până mori.

Așa că după lungi căutări mi-am luat Moov Now, o chestie mică și finuță, fără afișaj. E ca o pastilă efervescentă pe care o prinzi într-o brățară cauciucată. Se conectează la telefon și apoi își face treaba: monitorizează somnul și efortul din timpul zilei, dar are și opțiunea de antrenor personal. Lucru destul de drăguț. E o voce care-ți spune când să sprintezi și când să te oprești să bei o bere.

Dar…

Timpul a trecut, am tot monitorizat și mi-am dat seama că n-am nevoie de chestia asta în viața mea.

În primul rând nu-mi place să car mereu telefonul după mine când fac sport. Și nici să fiu un gadget ambulant. Până la urmă despre asta-i vorba. Tu și corpul tău. Atât.

Apoi mi-am dat seama că am și alt motiv pentru care nu văd rostul brățării de fitness. Am cunoscut mulți oameni care și-au cumpărat brățări de sport, dar nu-s pasionați de sport. Adică fac, merg la sală, au abonamente, pedalează, aleargă, înoată… dar nu e ca și cum se pregătesc de vreo competiție importantă. Bine, merg la maratoane, unii și triatloane, dar… se-nțelege? Nu e ca și cum toată aceea analiză (rudimentară în unele situații) le va schimba viața.

Mai ales în contextul în care un sportiv amator ajunge la o plafonare a performanței. Că nu dispune de timpul, energia, logistica unui profesionist.

Uite, eu. Particip la competiții de bicicleală, maratoane și triatloane. Și mă antrenez. Și văd de la eveniment la eveniment că-s mai bun cu câteva secunde/minute. Dar nu mă cramponez să-mi monitorizez prestația. Pentru că n-am să fac asta pentru o pâine. Și ca mine mulți alții.

E o piață în creștere și rar mai vezi vreun alergător de parc fără brățară. Dar ce faci cu toate datele astea? Ajungi acasă și zici „wow, azi am alergat cu 5 minute mai repede”. Și? Te simți mai bine, înțeleg, dar asta nu trebuie să te facă să te simți prost când alergi mai încet. Că tu nu alergi pentru mâncare, ci pentru tine.

Fie, să zicem că p-ăștia care fac sport îi mai înțeleg cu monitorizarea.

Dar pe sedentarii ăia care se orgasmează la mia de pași și scări urcate pe zi chiar nu-i înțeleg. Te bucuri că ai făcut pași? Mergi și aleargă dacă vrei să schimbi ceva, lasă prostiile.

Altfel spus… eu aș da brățara. Dacă e cineva interesat să-și monitorizeze activitatea și vrea un Moov Now folosit să-mi zică. Eu știu cât alerg. Trei ture înseamnă aproape 10 km. Și am ceas de mână cu afișaj digital, cronometru și beculeț. Îmi ajunge.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.