Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Oracolul Online – 29 – Andrada Bonea

Ești rudă cu Andrada Bonea?”. Am tot auzit întrebarea asta în ultimii 3-4 ani. Ca să fiu sincer, nu știu. Nu cred. Dar dinastia Bonea e numeroasă, suntem peste tot. Noi, chinezii și moldovenii. Peste tot.

Nu, glumesc. Ioneștii-s peste tot. Și Popeștii. Și Popii…

Altfel spus, să aflăm mai multe despre Andrada.

  1. Se pare că ai sărit și tu din barca jurnalismului în ale comunicării. Cum e mai bine? PR sau jurnalistă?

Măi, deocamdată nu sunt suficient de experimentată în vreunul dintre domenii ca să dau cu pumnul în masă și să zic că e clar mai bine jurnalistă sau PR. Pot, însă, să zic că e mai bine să experimentezi lucruri până când ai revelația și te prinzi ce ți se potrivește cel mai bine. Eu încă sunt în faza aia, dar n-am sărit de mult timp de adolescență, așa că n-aruncați cu pietre.

 

  1. O părere sinceră despre Constanța? Ca să nu spun eu…

Eh, sunt câteva chestii faine pe acolo. Familia mea, my pets, câteva plaje virgine care încă nu au fost trasformate în bâlci… Cam atât.

 

  1. Pari genul care se uită la seriale. Top 3 seriale?

Sunt fix omul care preferă să stea pe canapea ca un cartof și să se uite la seriale și filme, în loc să aibă o viață socială. Pe primul loc e clar Black Mirror, că vorba aia, am văzut fiecare episod de cel puțin trei ori. Apoi aș zice că urmează Rick&Morty și Mr. Robot. De Game of Thrones nu mai are sens să menționez, că ăla e mai mult o boală decât un serial.

 

  1. Ce zici de toată nebunia asta cu gay vs. Coaliția pentru Familie?

Încerc să evit elucubrațiile vomitate de creștinopații care activează pe pagina aia, că sunt printre puținele manifestări din online care chiar îmi fac rău la creier și la stomac. Mi se pare fascinant că în 2017 încă poți să invoci argumente religioase pentru a-ți justifica băgarea nasului în viața personală a unor oameni care nu deranjează pe absolut nimeni. Citesc acum “The God Delusion” a lu’ Dawkins și am reținut un citat care e la țanc pe subiect: You can’t get away with saying “If you try to stop me from insulting homosexuals it violates my freedom of prejudice”. But you can get away with saying “It violates my freedom of religion”.

 

5. Ai pupa moaște? Stai să întreb altfel: pentru 10 milioane de euro ai sta o noapte cu moaștele Paraschivei în brațe, în timp ce PreaFericitul Daniel se scarpină în barbă cu degetele tale de la picioare?

Ok, that escalated quickly. Da’ cred că pentru 10 milioane de euro aș sta cu niște oase în brațe o noapte. Cât despre partea cu PreaFericitul, n-a specificat nimeni că nu am voie să îi dau un șut în dantură, facilitat de poziționarea preafericită a piciorului meu.

 

6. Cel mai frumos oraș vizitat?

Londra. Nu știu dacă e neapărat cel mai frumos, dar acolo mă simt mai ca acasă decât m-am simțit vreodată în orice oraș din România. Prima oară când am fost, l-am luat la pas cu prietenul meu, care m-a dus în cele mai faine locuri posibile și m-a făcut să mă simt ca într-un film d-ăla romantic pentru adolescenți. Aș putea să stau să îmi declar până mâine dragostea pentru orașul ăsta, dar o să zic ce-mi place cel mai tare la el: e cel mai bun loc în care să fii introvertit. Sau oricum vrei tu să fii.

 

7. Ce știi să gătești? Întreb că poate citește și partenerul și să știe la ce s-a băgat…

Ar face bine să citească, pentru că ăsta e momentul lui de glorie. El m-a învățat să gătesc. Până la el, nu a reușit nimeni să mă facă să stau de drag în bucătărie. Mă resemnasem cumva cu ideea că o să trăiesc cu salate (foarte bune, de altfel), fructe, legume, ciocolată și cafea toată viața, că nu aveam nicio tragere de inimă să fac bunătăți doar pentru mine. Apoi a apărut zeul bucătăriei în viața mea și mi-a trezit instinctul de gospodină. Acum gătim mai mereu împreună și mă mai apucă și pe mine uneori să bucătăresc pe cont propriu, ca să fericesc băiatul. Mai am până să ajung la nivelul lui de expert, dar fac paste bune și onorez și rețetele pe bază de carne și legume. Asta e, sunt îndrăgostită.

 

  1. Ce părere ai despre feminism?

Cred că oamenii înțeleg eronat conceptul. Unele tipe au impresia că să fii feministă înseamnă să iei absolut orice observație negativă de la un bărbat ca pe un afront personal, chiar și atunci când e justificată și formulată decent. Sau să porți tricouri de la H&M pe care scrie GIRL POWER. Sau să dai commenturi din gama “SLAAAAY QUEEN” altor tipe pe Instagram.

 

Iar unii tipi au impresia că feministe sunt alea care nu se epilează ca formă de revoltă împotriva opresiunii masculine. Sau tipele care îi refuză. Sau tipele care încearcă să explice (la pereți, de cele mai multe ori) că abuzurile și hărțuirea sexuală sunt probleme reale și că nu ar trebui să le mai tratăm ca și cum ar fi ceva la care ar trebui să ne așteptăm atunci când purtăm un decolteu.

 

Pentru mine, bietul concept a rămas așa cum l-a făcut mama lui: convingerea că bărbații și femeile ar trebui să aibă drepturi și oportunități egale. Egale și atât. Nimeni nu merită pus pe un piedestal în funcție de cum i s-au combinat cromozomii.

 

  1. O piesă pe care o dedici celor care-ți citesc răspunsurile?

  1. Ceva amuzant?

Pagina asta de Instagram: https://www.instagram.com/putinspiration

 

andrada bonea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.