Avea tataie o grădină. Plină. Roșii, cartofi, varză, sticle. Da, la tataie-n curte creșteau și sticle de vin. Își ascundea bunicu` rezerve de vin prin grădina cu zarzavaturi cum piteau unii petrol în deșert prin Al Doilea Război Mondial.
Dar morala e că ăl bătrân avea o grădină frumoasă.
Acum câțiva ani m-am delectat o vară întreagă cu roșii cherry din grădină de la tata. Domnule, neam de neamul hypermarketurilor care se laudă cu produsele lor gustoase n-a pus gura pe așa o roșie. Fantastic.
Și parcă mă mănâncă și pe mine palmele astea de orășean get-beget să pun mâna pe o sapă și să-ncep să dau într-o pârloagă. Poate iese ceva. Struguri, kiwi, goji, naiba știe.
Mă mai uit la câte unii, fac afaceri de succes cu te miri ceva. Cresc lavandă și vând la export. Plantează lamium purpureum și culeg profit. Aia e, nu ne-a făcut providența pe toți IT-iști sau ingineri. Și cu stand up-ul ăsta… uneori e o liniște în sală și-n suflet de parcă-s pe miriște.
O spun sincer, priponit în cazma.
Lasă, mai bine mă retrag în agricultură și zootehnie. Cu toate că nu-mi vine să dau de mâncare la porci. Când trec pe lângă troaca aia de Parlament simt în gol în pasiunea de țăran.
Am o mătușă cu o grădină așa frumoasă. Răsaduri, rânduri, de parcă-i inginerie japoneză în curtea ei. Flori, legume, de toate. Ăsta model de bizniss.
Și e simplu domnule, tot ce trebuie să fac e să mă trezesc devreme și, în loc să alerg prin IOR, să fac jogging prin grădină. Nu mai trag de fiare la sală, ci lucrez grupele de mușchi cu sapa-n mână. Să vezi biceps.
Și apoi, dacă-mi mai rămâne din ce am produs, pun frumos la cutii colorate, îi trag o dungă și un slogan „eco”, „bio”, „fără E-uri” și-mi fac etaj la casa bătrânească.
Eu spun că-i plac fezabil. Tot ce mai trebuie e să-mi găsesc aparatură bună, precum un motocultor, o mașinărie cum trebuie. Un fel de Ferrari pentru cunoscătorii cu palmele bătătorite.
Mai multe modele și păreri despre motocultoare găsiți aici, pe www.Cultivi.ro
Gata, schimb bătăturile de tastatură cu alea de sapă.
