Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Văzând decorațiunile pascale, Iisus nu mai învie anul ăsta

Știți casele alea de copii orbi și ciungi care se gândesc să strângă fonduri și îi pun pe cei mici să confecționeze decorațiuni?

Din staniol, carton și bucăți colorate de plastic.

Cel mai probabil nu știți, dar ați putea vedea rezultatul unei astfel de munci dacă vă plimbați prin satul ăsta de capitală, decorat de ilustra gospodină Firea-Pandele.

Pe bulevardele impozante ale Bucureștiului au apărut iepurași pascali, cunoscuți pentru aportul lor în povestea biblică. Ce, nu știați? Iisus a luat bice pe spinare, a murit, a înviat, s-a înălțat și le-a spus apostolilor că se-ntoarce din ceruri când vor face iepurii ouă de ciocolată.

E în Biblie, citiți acolo.

Orașul arată îngrozitor de kitchos. Doar ăia săraci cu duhul, care n-au văzut în viața lor ce înseamnă o decorațiune cu gust, pot admira cartoanele, becurile și ouăle alea sinistre.

Să nu uităm totuși cum arată sufrageria familiei Pandele-Firea. Era de așteptat ca tanti primar să decoreze orașul precum o mămăiță de 87 de ani care stă la bloc în Orșova. Bine că (încă) n-a pus bibelouri pe semafoare și mileuri pe blocuri.

Iisus e cu siguranță rușinat de mizeria asta artistică. Adică, vorba aia, dai sute de milioane pe biserici, dar nu ești în stare să faci o treabă modernă cu decorația? Mai mare rușinea. Să vezi ce ploaie de broaște ne paște.

Toată isprava asta mi-a amintit de un revelion organizat acasă, în liceu.

N-am decorat apartamentul pentru invitați, dar la finalul petrecerii, dimineață, salata de boeuf pregătită de mama pentru cei „5” petrecăreți era împrăștiată pe gresia din bucătărie. Tavanul din sufragerie era plin de urme de bocanci. Trei oameni pe care nu-i mai văzusem niciodată în viața mea fumau pe canapea acoperiți cu covorul. Scrum de țigară peste tot. O tipă dormea lângă WC și o alta stătea în cadă acoperită de ceva portocaliu. Nu știu nici azi ce era.

Alți 10 dormeau într-un dormitor, claie peste grămadă, și am găsit țigări stinse artistic în perdele.

Chiar și atunci, cu părinții în drum spre casă, situația nu era p-atât de dramatică precum arată Bucureștiul azi.

 

Un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.