Unde începe violența împotriva femeilor și se termină legitima apărare?

Disclaimer: această discuție este despre violență și femei. Asta nu înseamnă că este un text despre „de ce să batem femeile?”. Doar ridic un subiect spre discuție și analiză, nu tranșez o problemă. Așa cum în textul despre veganii ipocriți n-am spus că veganismul e o mizerie, ci am discutat doar despre o anumită categorie de leguminoși.

…

Pentru cine mă cunoaște, dar și pentru străini, subsemnatul se caracterizează fizic în felul următor: slab. Fizic d-ăla de merg cu pietre-n bocanci pe vânt, la fotbal sparg mingea în coaste, 15 kg ud și cu laptopul în ghiozdan ș.a.m.d.. Știți modelul: kriptonita manechinelor plinuțe, „Grasu`”, „l-a văzut cineva pe George? Aaa, aici erai! HAHA”, ăla care mănâncă non-stop și nu se îngrașă etc.

Într-o altercație cu orice depășește greutatea ultimului meu prânz sunt în pericol de moarte.

De ce această prezentare?

Recent am văzut o filmare pe internet cu un tânăr care-și lua pumni în cap de la o femeie. Internetul a aplaudat reacția bărbatului, adică faptul că n-a reacționat și a tot repetat în timp ce era lovit: „n-am să te lovesc, ești femeie!”. Aia îi tot căra pumni și îl provoca. Ăsta nimic. Stâncă.

Nu-i bine să lovești o femeie. De asemenea, zic eu, nu-i bine să dai nici în bărbați. Că mna… doare.

Poate voi, domnițe colerice, considerați că n-aveți putere de la salatele alea pe care le mâncați salivând la cartofi prăjiți, dar palma de femeie nervoasă e grea. Te izbește cu viteza unui BMW. Pe trecerea de pietoni. Când ai verde. Cu un pumn plasat în bărbie îl faceți pe mascul să uite și ultimul fund văzut pe stradă.

Dar hai să fim mai preciși.

Să ne imaginăm că-s eu pe stradă, personajul descris mai sus. Și una, de sănătoasă ce e, se enervează pe mine. Nu știm motivul. Pur și simplu e supărată pe viață și-a găsit un sac de box.

Nu-i răspund la șicanări, da?

Bun.

Se enervează și mai rău. Că mna, de ce n-o bag în seamă? Așa că-ncepe să mă lovească. Tare. Că e om, e bipedă, eventual are și cu 20-30 de kilograme mai mult ca mine. Îmi cară picioare. Eu stau demn, vânăt și demn, și îi spun că n-o s-o lovesc pentru că-i femeie. Ea dă fără pauză, știe și tehnici, că a fost pe la zumba/lumba/kunga/Ciorogârla. Kick-respiră-punch-respiră. Știe. Bate pe ritm de muzică dance.

Între timp nu intervine nimeni, că doar o femeie bate un bărbat, nu invers. Ba chiar se amuză, filmează, „haha, uite-l pe lache cum și-o fură!”, d-astea.

Femeia, fragilă cum o știm, cară în continuare pumni. Dă borșu` la fraer.

Nu poți s-o apuci de mâini.

1. Țipă și spune să n-o atingi, stârnind mila unor privitori care vor vrea s-o apere de tine;
2. E forțoasă, n-ai cum, și din zvâcniri se lovește.

Ce faci în situația asta? Fugi? „Fugi de o femeie, fraere?”. Stai sub pumni până-și rupe o unghie în tine? Sau te rogi să apară o altă femeie și s-o bată p-asta, pentru că aparent e ok să se bată între ele, mai ales dacă e și ciocolată la picioarele lor.

Am mai văzut o variantă: dacă-i țigancă dai în ea. Că mna, în mentalul colectiv țigăncile nu-s femei-femei.

Deci? Cum rămâne? Auto-apărare sau îndurare?

Întreb pentru un prieten.

…

P.S. – repet, ca să n-am parte de comentarii proaste și pe lângă, nu-i  un text despre cum să bați o femeie, de nebun. Ci despre ce se-ntâmplă dacă te atacă o ființă umană, puternică, forțoasă, care se întâmplă să fie și femeie.