Știu că nu-i frumos să vorbesc cu „dracu`”, dar o să vedeți că asta-i ultima problemă.
De ceva timp tot apar știri despre jafurile făcute în pădurile patriei. Se pare că tot mai mulți români au început să se enerveze pe faptul că merg la munte să stea la umbra brazilor și-și dau seama că se odihnesc sub vile.
Și asta-n cazul optimist în care nu stau pe o miriște de cioturi.
O serie de anchete jurnalistice au scos la iveală că mari retaileri precum Leroy Merlin, Hornbach sau IKEA folosesc lemn tăiat ilegal din România. Lemn care vine de la o companie, Schweighofer. Eu de regulă n-am încredere în firmele care au „of” în nume, dar a fost nevoie de o serie de reportaje ca să se convingă toată lumea că treaba e de toată jalea.
Între timp Hornbach și Leroy Merlin au renunțat la colaborarea cu Schwei… Schwai… rahat, îi vom spune firma Rahat ca să nu mă screm încercând să le scriu numele. IKEA n-a întrerupt colaborarea cu Rahat și câțiva oameni le bat obrazul.
Eu personal nu-s supărat pe IKEA pentru că folosește lemnul tăiat ilegal din pădurile unde clienții lor se duc pentru a-și oxigena creierii.
Pe mine mă deranjează că IKEA îmi trimite periodic oferte și mail-uri cu oferte, dar mie nu-mi pasă de mobila lor, singurul lucru pentru care merg în IKEA fiind chiftelele. Atât. Nu-mi pasă că aveți canapele noi, dormeze și suport de pantofi cu nume imposibil. Bine, pot să mă lipsesc și de chiftelele alea dacă aflu că-s făcute din carne de ren suedez tăiat necorespunzător.
Din lipsă de timp și preocupare am mai cumpărat una alta de la voi, dar asta pentru că ați reușit să vă impuneți și să lăsați impresia că sunteți ieftini și cool. Publicitate multă.
Repet, n-am vreo râcă împotriva voastră. Ba chiar vă provoc să folosiți doar, numai și exclusiv lemn românesc tăiat ilegal. Punem pariu că n-o să se întâmple nimic notabil în sfera profitului?
Pentru că, de fapt, aici voiam să ajung: Unde mama mă-sii încape atâta mobilă în casele românilor?
Evident că n-ar exista o cerere atât de mare de lemn din partea IKEA dacă n-ar avea nevoie să satisfacă foamea asta constantă de mobilă.
Cică mai nou mobila e precum moda. Schimbi mobilierul mai des, ca pe haine. Așa e trendul. Cică îți stimulează creativitatea, e despre „cum te simți tu”, „ce vrei să exprimi” și alte flatulențe publicitaristice. De fapt, e despre să cumperi, să cheltui și să arunci bani pe lemn. Fie el tăiat pe bune sau nu.
Dacă mergem la ora asta în IKEA o să vedem zeci/sute de oameni cumpărând mobilă. În fiecare zi mii de români, că-s în IKEA, Dedeman sau mai știu eu unde, cumpără mobilă. Unde o bagă? În casele luate cu credit? În garsonierele de zeci de mii de euro în blocuri cu pereți de carton?
Când eram copil părinții aveau o mobilă veche de vreo 30 de ani. D-aia masivă, spațioasă, de ocupa o treime din spațiu. Mai mare dragul s-o umpli de bibelouri. A ținut o generație și n-a mai venit Poliția Stilului să ne amendeze că suntem învechiți.
Acum îi aud pe unii cum fac fibrilații că au aceeași recamieră de 3 ani. Ori că au băgat șezlonguri noi la IKEA și ei stau pe alea vechi de 5 ani. Și să nu mai vorbesc de „catalogul IKEA”, Biblia pentru intirior disainării ambulanți.
Așa că, IKEA, nu te panica de câteva articole defăimătoare, că vezi dom`le pui toporul la belirea pădurilor românești. Grosul clienților tăi vor mobilă. Împachetată frumi, cu emoție, pliată pe vreo nevoie (reală sau inventată) și denumită îndeajuns de dubios încât să-ți stârnească interesul.
IKEA, fă experimentul ăsta: când vine cineva și întreabă „mai aveți măsuțe de cafea Uhgvreijka?”, nu-i spune „nu”. Mergi în Pădurea Băneasa, la doi pași de tine, taie 2-3 copaci, fă rahatul ăla de măsuță și-o să vezi că-ți mai vin 100 de clienți. Și vreo doi ecologiști să te frece la icre, dar nu te stresa.
Mama lor de japonezi, cum trăiesc 100 de ani și mănâncă de pe jos în case fără toate rahaturile din catalogul IKEA.
P.S. – între timp compania Rahat vrea să-și spele imaginea. Opa, le țâțâie profitul?
