Poliția română, o domnișoară în tutu

3

De câteva zile mi s-a umplut Facebook-ul de știri cu polițiști români în acțiune. Că-s penibili, că n-au tupeu, că-s lache flaușați și nu pun glonț pe țeavă în fața infractorilor.

În paralel vedem cum e la americani, că ei nu stau la discuții și te pun la pământ. Ori în cazul în care ești de culoare te bagă în pământ.

Cum s-a ajuns în situația asta?

Cum de înfricoșătoarea Poliție/Miliție a ajuns de la instituția care te bătea pentru păr lung la o domnișoreală cvasi-politicoasă, organul care negociază cu toți meltenii și-și încordează mușchii la vânzătoarele de pătrunjel?

În primul rând, nu-i vine lor. Sau cel puțin nu doar vina lor.

Dacă termin Academia de Poliție și primesc un pistol la purtător nu înseamnă că pot trage în cine vreau eu. Chiar dacă sunt martorul unei infracțiuni sau mârlănii. Dacă văd o hoție nu pot să ciuruiesc după cum îmi vine mie. Că altfel nu mai ies din Parlament.

Uzul armei în România este un subiect deloc discutat și interpretabil de-ți vine să tragi cu praștia.

Polițiștii la noi n-au cine știe ce putere pentru că legiuitorii n-au catadicsit să le ofere vreo autoritate. Polițistul trebuie să respecte multe reguli până să-ți umfle botul pentru că ai dat cu piciorul într-o femeie. Ori pentru că ai provocat un accident. Ori… Oricum, n-are voie să te lovească, să te bruscheze, să-ți strice frumusețe de păr gelat.

Cu o singură excepție: să-l ataci, ori să ataci o altă persoană.

Dar și aici discuția e lungă: cu cel ataci, cum, când, e Mercur retrograd sau nu, ș.a.m.d..

Dacă ești precum janghina din weekend care n-a vrut să stea la semafor și să coboare la polițiști nu prea ai ce să-i faci. Degeaba te rățoiești la el, că câr, că mâr. Părinții sunt influenți, legea-i proastă, el e un bou cu bani și viața-i tristă.

E greu să tragi cu arma după un cretin – vinovat – și apoi să stai prin tribunale că nu l-ai somat destul, că l-ai împușcat la operație, ori că era surd. Cine vrea să-și riște libertatea pentru un cretin? Știu, sunt plătit să te apăr, dar n-am cum să-l intimidez cu o unghieră și epoleți.

Lucrurile se pot schimba, că nu trăim într-o societate handicapată ireversibil. Tot ce trebuie să facă polițiștii e să ceară mai multă putere de la politicieni, la mitingurile alea la care cer și salarii mai mari.

Între timp ar putea la fel de bine să strige după infractori: „măi, stai! Stai că te blestem! Să-ți cadă părul fraiere dacă nu te întorci!”.

Poate așa bagă frica-n infractori.

 

Recomandări
3 Comments
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *