Numele meu este anxietate și am George Bonea.

O să murim striviți sub reclame

Acum vreo săptămână a trecut pe lângă noi o știre despre cum un bărbat în vârstă a fost spulberat pe stradă de un panou publicitar. În timpul unei vijelii panoul tip prismă (în traducere liberă înseamnă mare și greu al dracului) s-a desprins și a venit peste om.

Am râs și ne-am hăhăit că era o reclamă la Lidl. Apoi am aflat că bărbatul e în comă și n-am mai avut chef de glume. Cu toate că… știți… „Piața Lidl”… om în comă… adică „legumă”… mna, era acolo, îmi cer scuze. Dacă nu o spuneam aici oricum o ziceam pe scenă la stand up și o consideram „umor negru”.

Între timp am aflat că panoul era amplasat ilegal. De ce nu?

Și omul a murit. Ieri.

În weekend am pedalat prin București și când am oprit la un semafor din zona Națiunile Unite m-am uitat în jurul meu. Mă uitam și mă minunam. Voi ați văzut vreodată câte reclame sunt în câmpul nostru vizual?

Pe stâlpi, pe blocuri, pe ziduri, garduri, panouri, afișe, tag-uri, stickere, flyere ș.a.m.d.. E mult tată! Stau și mă gândesc la următorul lucru: când tu, vânzător de X produs, spui că vrei un banner în Y zonă, mergi și fă o vizită p-acolo. Să vezi cu ochii tăi că ești de neremarcat. Efectiv oamenii văd prin tine. Nu exiști. Ești un peștișor într-o baltă.

Eu, dacă stau și mă uit ampulea, în timp ce aștept la semafor, nu remarc mare lucru din reclame. O să le văd pe alea mari, dar din alea mari doar pe cele care-mi sar în ochi. Și gata. De la mediu în jos nu mai observ nimic. O să-mi spui că „da bă Bonea, dar alea mici sunt pentru pietoni”. De parcă pietonii au orbul găinii și nu remarcă tot covoarele alea prinse pe stâlpi care îți urlă „CUMPĂRĂ!”, „ÎNCEARCĂ!”, „TESTEAZĂ!”.

Am văzut acum ceva timp că s-a descoperit o metodă prin care poți transforma vibrația geamului din metrou/tren în moment publicitar. Am ajuns în punctul ăla. Suntem în stadiul în care, dacă vin acasă cu metroul și adorm pe scaun că-s rupt de somn, un rahat tehnologic îmi bagă reclame direct în creier prin vibrația geamului. Și eu acum trei ani eram fericit că „descoperisem” faptul că poți face publicitate și pe interiorul umbrelei, nu doar pe exterior.

Voi vă dați seama că am ajuns în punctul în care o să avem reclame peste tot?

O să mă duc să-mi fac o colonoscopie și o să-mi zică doctorul „domnule Bonea, aveți probleme grave. Dacă vă uitați pe ecran o să vedeți și de ce: aveți un banner cu McDonald`s pe Sigmoid, prima pe dreapta cum treci de rect, și Cecum-ul e plin de flyere la masaje erotice și partide politice. Din păcate e mai rău decât cancerul. Suferiți de publicitoză”.

Când o să naști n-o să-i mai dea o palmă la fund plodului. O să-i lipească un sticker cu ultima ofertă la scutece. Piciul o să plângă, semn bun, toată lumea pleacă fericită la magazin. E mega-ultra-super-hiper-giga ofertă!

Faza nasoală e că-mi dau seama că pe blogulețul ăsta ne citim cam 99% oameni cu aceleași păreri. Adică o să ne adunăm 9 din 10 și o să spunem „da bă, știi că așa e? Și eu cred că-s prea multe reclame și prea peste tot!”. Și asta n-o să schimbe nimic.

Poate totuși mă citesc niște publicitari și spun „bă, poate că trebuie să ținem cont și de avalanșa asta de reclame și de faptul că nimeni nu mai înțelege nimic”. Poate schimbăm puțin tabla de joc. Aducem ceva nou. Hai! Că o provocare n-a stricat niciodată.

Dacă nu, ce mai contează un afiș printre alte 100?

 

Un bărbat din Iași a fost lovit de o reclamă luată de vânt.

2 răspunsuri

  1. Sti ce mi se pare si mai trist, daca te uiti la clip (nu dau vina pe ei, pur si simplu soarta) cred ca daca nu incercau sa opreasca panoul, cei de pe trotuar, se bloca in bordura si cadea pe directia vantului cu gaura. Ei au tinut de panou, dar acesta s-a rasucit pe directia vantului, final destination…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.