Conform unor statistici, singura diferență dintre milioanele de sirieni care vin în Europa și românii care pleacă în vest este că sirienii fug de bombe și românii de petarde. Dacă stau să mă gândesc mai bine sunt mult mai multe diferențe, dar să vedem mai înainte de toate de ce suntem egalii sirienilor:
-
în ultimii 15 ani numărul românilor care au plecat din țara a crescut anual cu 7%;
-
3,4 milioane de români sunt peste hotare;
-
suntem cea mai mare diasporă din UE;
N-o spun eu din burtă, ci-s cifre clare.
Acum să revenim la veșnica ironie a sorții de care ne tot lovim ca popor. Vă mai amintiți când se ambalau unii că vin mii de sirieni să locuiască în țărișoara noastră și că ne vor strica bunătate de tradiție și neam?
Mai țineți minte când îngropau carcase de porci ca să țină departe Mega Moscheea? Dar când puneau cruci prin oraș ca să-i îndepărteze pe musulmani ca pe vampiri?
Uite că alții n-au făcut la fel cu noi când am început să le invadăm țările în căutare de trai bun și merțane. „Da bă Bonea, dar noi suntem și am fost mereu mai civilizați. Adică, mna, în comparație cu sirienii”. Nu mai spune? Noi pentru Europa am fost mereu vărul ăla de la țară care intră încălțat în casă și are ciorapii rupți în vârf. Sirienii sunt cel mult vecina din bloc pe care o bate soțul și o adăpostești puțin în hol până vine poliția.
Când ne-am năpustit noi prin Germănica, Frația și Angliuța n-am mai început băștinașii să îngroape jumări, ori să pună cărți de bune maniere prin intersecții. Ne-au luat așa cum suntem, la grămadă. Mai o glumă, mai o discriminare, dar în principal am conviețuit. Noi n-o să facem „greșeala” asta cu sirienii.
Revenind la comparații și diferențe, sirienii pleacă în valuri (și pe valuri) încercând să scape de un război pe care nu l-au provocat și nu știu cum să-l oprească. Românii fug de o societate pe care n-o vor și în care de multe ori își bagă… picioarele.
Eu știu că toate aceste cifre ar putea să vă șocheze și să vă schimbe puțin impresia că suntem o țară minunată, dar uite că nu suntem p-atât de ospitalieri, ci mai mult ipocriți și ne poftim invitații cu pâine și sare-n ochi.
