Azi, de Dragobete Day, vreau să vă dau o veste destul de tristă: sunt șanse destul de mari să fim rezultatul unor copulații lipsite de simțăminte romantic.
Cum așa? Făcând abstracție de trăirea/nevoia speciei de a face plozi, e foarte posibil ca-n istoria familiei noastre să fi fost câteva nunți aranjate. Exact cum se mai practică astăzi în anumite șatre țigănești, exact la fel procedau și strămoșii.
Lecturând “În șalvari și cu ișlic”, de Constanța Vintilă-Ghițulescu, aflu că prin secolul XVIII în Țara Românească, dar nu cred că Moldova și Transilvania făceau excepție, nunțile pe interes erau la ordinea zilei. Cartea, foarte bine documentată, vă va prezenta situația matrimonială la români, fără înflorituri și dulcegării. Așa cum s-a tot păstrat până la căderea comunismului.
Pe scurt, românii, în funcție de educație, statut și venit, își forțau copiii să se căsătorească în funcție de interesele familie. Da, erau și cazuri când copilul se împotrivea, ajungeau să se judece pe la biserică și conducători, dar tradițional, neaoș, din popor, era să-ți legi copilul de un altul cu un statut asemănător.
Să fie vecini în sat, ori măcar din apropierea satului, să-l știe lumea de bun, vrednic, etc. Și uite așa, din secolul XVIII că doar de atunci avem documente, putem deduce că suntem un neam făcut la învoială, 0 (zero) iubire, 0 devotament, 0 atracție.
Așa că dacă tu ești ferm convins că ai fost făcut de părinți care s-au ales și ești rodul iubirii lor (cu toate că perioada decrețeilor contrazice asta…), află că sunt șanse mari ca o stră-bunică, ori un stră-stră-bunic din familia ta să fi fost nevoit să se-nsoare cu mă-sa știe cine, de dragul familie. Așa că cel mai probabil o rudă din neamul tău a fost făcută-n scârbă, la nervi, obligat-forțat de tradiție.
Acum că știm toate astea, hai să vorbim (puțin) despre romantismul de Dragobete…
Când mai citești știri despre “tradiționalul” și arhaicul Dragobete, cum flăcăii de la țară alergau fetele și le pupau, le… ce mai făceau ei pe atunci respectând un mix de tradiții slave-creștine-cineștiedepeundedracuadunate, să-ți aduci aminte că pe vremea aia părinții controlau tot. Părinții avizau, supervizau, aprobau legăturile amoroase. Degeaba vrei tu s-o coțăi pe Florica a lui Sculeru în fân toată viața că mă-ta n-o place și ți-a găsit o fată mai bună.
În concluzie, nu e după cum se nimerește/iubește, ci după cum părinții potrivește (ca să rimeze).
Acum te invit să sărbătorești Dragobetele făcând un mic joc de imaginație: dacă am păstra întregul context arhaic, pe cine crezi că ți-ar alege părinții ca mireasă/mire? Ori mai important, sunt de acord cu alegerea făcută de tine?
