Recent am primit multe cereri de prietenie pe Facebook în urma apariției la Pro TV. Asta înseamnă că un număr impresionant de oameni vor să fie deranjați zilnic de ce gândesc eu doar pentru că au văzut două minute de material la TV. Și poate încă ceva pe Youtube. Și altceva pe wall. Printre cei mulți care au hotărât să fim prieteni pe internet, convinși că-i potrivire de caracter, m-am trezit și cu oameni care au descoperit că nu-s așa simpatic, amuzant și drăguț, pentru că sunt ateu (antiteist), tolerant cu minoritarii de orice culoare/religie/orientare sexuală și nici nu mă dau în vânt după violența cu iz patriotico-naționalist.
Au citit ei pe blog p-aici sau prin Adevărul.
Mi-am promis c-o să-mi fac timp cândva să răspund tuturor celor care nu sunt de acord cu mine vis-a-vis de ce spun despre religie și rasism, dar s-au adunat atât de multe întrebări (unele jenante pentru niște oameni trecuți de 40-50 de ani) încât îmi dau seama că trebuie să scriu un roman dacă vreau să acopăr toate subiectele. Și nu vreau să mă erijez în acest pacifist nepereche, dar parcă oamenii care urăsc mult, mai ales mânați de aspect și statut social, sunt cătrăniți și triști. Și eu nu vreau să trăiesc printre triști care se supără pe forme nu pe fond. Și nici ei nu vor. Sigur.
Știu, uneori am prea mult timp liber să dezbat cu toți haterii, supărați că-n școala generală un țigan/rom le-a furat pachețelul, ori că Salam are Merțan și ei merg cu Logan. Ori că vin gheii și corup tineretul să facă măscări trupești. Așa-i când te documentezi ca-n secolele trecute, prin „auzite”. Dar hei!, toți haterii sunt perfecți. Sigur cred asta despre ei.
Și acum mă tot întreabă pe Facebook, precum doamna de mai jos, de ce o dau cotită că-s român când de fapt „știe ea” că-s țigan.
Poftim minute! Nu-s. Ba chiar dimpotrivă, sunt foarte „alb”. Din ce m-am interesat, cică-s de proveniență bulgară/slavă, ceva boier Bonev, care mai demult (secol 18?) a hotărât să treacă Dunărea și să se instaleze prin Giurgiu. Deci slabe șanse să fiu rom/țigan. Cred că-i mustața debusolantă.
Acestea fiind zise, prieteni virtuali, vreau să vă spun câteva lucruri care pot șoca (sau nu):
- Nu-s țigan/rom și nici nu-i urăsc. Urăsc infractorii indiferent de etnie. Și da, mi-au furat și mie pachetul la școală niște țigani, dar am ajuns să cred că ei aveau mai multă nevoie de sandvich-ul ăla.
- Nu-s gay, cu toate că susțin comunitatea LGBT. „WOW! Nu ești gay dar ești cu ei? Deci ești gay!”
- Nu-s evreu/musulman/creștin, cu toate că am fost botezat ortodox. Părinții n-au avut răbdare să mă-ntrebe la 15 ani ce vreau. Și da, nu discriminez vreo religie. Râd de toate în mod egal, dar tolerez ce fac ei în intimitatea casei/templului pentru că-i treaba fiecăruia.
- N-am fost spălat pe creier de nimeni, pentru că și eu am trăit printre etnici infractori (cartiere rău famate din București) și înconjurat de rasiști. Inclusiv la școală aveam profesori rasiști. Deci șansele să urăsc și eu țiganii erau destul de mari. Cu toate astea nu sunt! Nu știu de ce. Cred că am avut o revelație divină și mi-am dat seama că NU-I BINE SĂ URĂȘTI OAMENI! Pentru că empatie și chestii…
Acum să vedem dacă ne unfriend-uim la fel de repede cum ne-am împrietenit.
Și nu uitați, donați pentru copiii cu autism. La vară pedalez pentru ei.
