Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Despre RedBull SoapBox Race, Telekanci și altele

A fost un weekend plin în București. Balkanik Festival, RedBull SoapBox Race, GreenFest, lansarea Telekom, vecina de deasupra a dat cu aspiratorul și un psihopat din Obor a agățat o tipă într-un club, a omorât-o în apartamentul prietenei lui plecate din oraș și a aruncat „cadavrul decedat al victimei” pe geam, fără să-și pună problema că, mna, cineva o să-l găsească. Chiar vreau să știu în ce club a mers omul ăla? În altă ordine de idei, un weekend plin.

90% din timp, sâmbătă și duminică, am fost la RedBull SoapBox Race unde am participat din partea Mega Image cu mașinuța-magazin. Frumos, caterincă, lume întrebând cu bani în mână dacă avem apă/fructe/orice altceva de mâncare. Fiind din partea sponsorului n-am avut prea mare bătaie de cap, dar concurenții erau implicați serios în treabă, tăiau, sudau, reparau. Și păreau că se și distrează.

Acum, să le zic și p-alea de porc. Sau bull. Greu cu vizibilitatea. Dacă voiai să vezi ceva din public, nu prea se putea. Probabil cei de la RedBull s-au consultat cu reprezentanții BOR și au procedat ca la moaște: „vine omul, pupă puțin și pleacă”. Altfel n-aveai cum să stai. Dacă prindeai de la început loc lângă gard o scoteai până la capăt, dar altfel aruncai un ochi și gata distracția. Unii s-au urcat pe orice au putut și au mai dres busuiocul de dragul divertismentului, dar în rest un haos dezorganizat. În schimb mă bucur că au făcut Loja VIP unde se servea mâncare și cei de acolo nu păreau să fie prea interesați de eveniment. A părut o bășină pentru bășinoși veniți să fie atât de cool că nici nu se uită la eveniment.

Când ajungeai la linia de sosire (traseu ușurel, coborâre lină, dar ei o pot băga p-aia cu „siguranța” și „să nu-și mai rupă coloana pianiștii”) erai luat ca din oală și trimis în bullă cu satelitul. Trebuia să te strecori prin mulțime ca să ajungi la cortul participanților. Și asta dura și 20 de minute pentru că te izbeai de puhoiul ce pleca (ăia care nu vedeau nimic, 90% din oameni).

Apă! RedBull primeai cu baxul (o perioadă), dar apă am primit două sticle de 0,5 de om. Eu înțeleg că e ieftină taurina dresă cu apă și sifon, dar înainte să faci infarct, inima vrea apă. Că-i cald și stai 6-7 ore în soare. Dar nu! Două sticle de om. Dacă mai vrei, te descurci. Sport extrem. Ca mai apoi să-ți vândă cu 5 lei doza de RedBull, chiar dacă erai participant sau nu.

Bicicliștii lui pește-mpuțit. Dacă ai ieșit în weekend cu bicicleta în oraș, și vezi 1.000-2.000 de persoane înghesuite într-un loc, ce te gândești? „Hai și eu acolo, cu bicicletă cu tot, poate chiar pe ea. Că se feresc ăia!”. Uite că nu se feresc. Așa-s și ăia de traversează Centrul Vechi pe bicicletă în seri de clabing și-s ofuscați că n-au loc. N-am eu ca pieton, unde vrei să mă dau pentru tine?

Telekanci și restul companiilor de telefonie mobilă. Dacă vin mâine rușii peste noi, ori ies iar în stradă toți fanii lui Mircea Badea, cad toate rețelele de telefonie. E de toată jena să pice rețeau la un eveniment cu 2.000 de oameni, maxim. Aprinde dracu semnalul, nu magenta!

În altă ordine, a fost simpatic. Dacă participai. Dacă erai în public mai bine te uitai de acasă pe net. Sincer.

Sursă foto: București Optimist

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.