Simt

0

Sunt imprevizibil, mereu absurd

Și am să mor de mâna unor oameni, ce n-au gând bun.

Sunt incorigibil, de necontrolat

Dar nu știu ce să mă fac, ăsta-i un trup de aruncat

Dar simt… dezintegrarea… mă risipesc… să fie chemarea.

Disprețuiesc tot ce nu-nțeleg

Nu pot să cred în PreaMărețul plan, soarta mi-o acaparez

Vreau să prind viața de gât

S-o-nfășot cu starea mea nebună, să-i urlu-n gând.

Dar simt… dezintegrarea… mă risipesc… să fie chemarea.

Mă trezesc și nu pot să-mi amintesc, ce am visat

Poate că nici de data asta nu e e ceva interesant

Mai torn un pahar de demisec în mine

Nu mă mint pe interior, nu de dulce-mi vine.

Dar simt… dezintegrarea… mă risipesc… să fie chemarea.

Recomandări
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *