Pactând cu nasoala

Mă gândeam acum ceva timp de ce e așa greu spre imposibil să reformezi anumite structuri românești. Precum… aparatul bugetar. De ce e atât de dificil să faci aparatul bugetar românesc performant?

Explicația mi se pare simplă: sub o formă sau alta suntem toți „angajați”/angajați în marele și găunosul aparat de stat. Poate nu ești tu, pă persoană fizică, dar ai o rudă, un văr, o mătușă, un prieten bun, ori fratele unui prieten bun. Și cum să te revolți împotriva elefantului care-ți hrănește ruda sau prietenul?

Vreți să-mi spuneți că nu știți pe cineva care-i total inapt și lucrează la stat? 

Nu vă cred. Genialitatea sistemului românesc e că a avut grijă să ne facă pe toți dependenți de ineficiența lui. Nu poți pretinde performanță în vreo structură de stat fără ca undeva pe axa perfecționării să nu sufere cineva drag. N-are cum. Eu nu pot cere reformarea unei instituții precum Poșta Română sau Poliție fără să le tai craca de sub picioare unora de care sunt legat mai mult sau mai puțin. Paradoxal, și ei vor să lucreze în instituții mai bune și mai performante, dar unii nici nu-și dau seama că sunt strânși cu fărașul în valul 2-3 de curățenie profesională.

Asta e o realitate de stat așa cum o văd eu. 

Și nu știu când și care o să fie generația aia care o să intre în Primăria X și să dea afară 90% din personalul care plimbă o foaie două săptămâni, care face în trei zile munca de o oră a unui puști care știe puțin pă calculator ș.a.m.d.. Că n-ai cum. În Primăria aia lucrează o mamă, o mătușă, un prieten. Și nu doar că-i legământ emoționalo-de familie, dar concediatul pe standarde neînțelese („ce e aia performanță?”) atrage presa. Și presa va arăta cum Nemernicul/Nemernicii lasă oamenii muncii pe stradă. „De ce nu le dă altceva de muncă?”, vor urla analfabeții funcționali cu microfon la purtător. 

Și uite așa statul rămâne prizonier propriei lipse de curaj să spună „bă, sunteți inutili”. Dar asta cu bugetarii e veche, nu-i de ieri. Încă din gloriosul interbelic ne-a plăcut să fie aparatul bugetar dolofan. Unde mănâncă unul mai încap șapte. Comunismul a perfecționat faptul că e loc pentru toată lumea:, hai să inspectăm 15 oameni o piuliță și apoi să vedem care o fură.

Am zis să vă spun cele de mai sus ca un preludiu pentru o altă pactare socială. Și nici măcar una pozitivă. Nu ne unim în suflet și simțiri doar pentru vreo cauză bună, ci și pentru nasoale.

Acum câteva zile am postat pe Facebook o treabă: taxez cu steluțe șoferii de ride-sharing (Uber/Bolt) care nu conduc legal. 

Lucrurile-s simple.

Intru în mașină cu gândul să dau 5* din 5*. Dar nota se schimbă dacă șoferul conduce peste viteza legală (deci îmi pune viața în pericol), nu semnalizează (deci îmi pune viața în pericol), e nervos și imprevizibil cu ceilalți participanți la trafic (deci îmi pune viața în pericol). Nu-mi pasă ce muzică ascultă (cu cât mai diferită de a mea cu atât mai bine), nu-mi pasă dacă mașina e lună, nouă, ori dacă-mi dă bomboane. Nu-mi pasă dacă are chef de vorbă (ador să vorbesc cu fiecare în parte). Mă interesează să conducă legal, civilizat, corect, previzibil. Dacă mă grăbesc e problema mea, nu a celor din trafic.

În mintea mea mi se par corecte cele de mai sus. De ce? Pentru că și eu sunt șofer și mă simt responsabil pentru ce se întâmplă pe șosele. Și pentru că sunt pieton, deci mă simt în măsură să spun ce nu e ok la șoferi. Nu mai spun că sunt și biciclist. Faptul că trebuie să justific asta mă face să mă simt inconfortabil și pe o parte greșită a planetei.

S-a produs o interesantă extorsiune de comentarii la aceea postare. Foarte mulți (prea mulți) au condamnat atitudinea mea. Am fost tras la răspundere pentru că mă comport incorect cu niște oameni care, în fond și la urma urmei, muncesc.

Nu vreau să fiu… dar o să fiu… Uber și Bolt nu erau aplicații de ride-sharing? Adică nu era metoda aia ecologică prin care 2-3 oameni cu un drum comun se deplasau din punctul A în punctul B pentru fluidizarea traficului și salvarea planetei? Cum adică sunt „la muncă”? Adică… Uber și Bolt sunt… taximetrie? Wow… înseamnă că ne-am cam înșelat când taximetriștii urlau, nu? Nasol.

Fie, sunt ghiduș, știam de la început că Uber/Bolt sunt taximetrie, voiam doar să subliniez un aspect.

Altfel, mi se pare fabulos cum oameni pactează cu cei care le pun viața în pericol. Ca să vedeți fractură de logică: cineva mi-a atras atenția că „bietul șofer de Uber/Bolt poate conduce aiurea pentru că e obosit, a condus 12-13 ore”. Ce?! Ați citit bine. Tu, clientul, trebuie să prezinți înțelegere față de un om care e extenuat, e mult sub capacitățile normale de muncă, dar se chinuie să te ducă cu 90-100 km/oră din Ghencea în Pantelimon. 

Firește, sunt multe aspecte pe care trebuie să le luăm în considerare când căutăm o explicație pentru această relație toxică:

• Execrabilă educație rutieră atât în rândul șoferilor cât și pietonilor;
• Proastă înțelegere a spațiului comun numit „stradă”;
• O milă prost aplicată pentru categorii sociale care n-au nevoie de doleanțe pentru a se fofila pe lângă lege și bun simț, ci un real ajutor pentru a nu sta 11-12 ore la volan ca să trăiască.

Și multe altele.

Dar ca să revin la începutul textului, e greu să nu pactezi cu un șofer slab de Bolt/Uber când poate și tu ai un șofer prost de Uber/Bolt în familie, printre prieteni, apropiați. Poate ești unul dintre ei și normalul tău e să străbați orașul cu 100 km/oră. Un șofer de Bolt/Uber îmi spunea „doar nu vrei să merg cu 60 la oră noaptea, când e gol?!” Vă dați seama cât de anormală e legalitatea pentru el.

Ce cataclism ai produce unui apropiat dacă de mâine Uber/Bolt ar închide conturile celor care depășesc viteza legală (ei știu asta, trebuie doar să le pese). Ce dramă colectivă s-ar abate asupra neamului dacă am pretinde chiar și cea mai mică dovadă de corectitudine. Dar nu vrem asta, suntem mieroși pentru că și noi suntem găunoși. Doar urmăm cu religiozitatea vorba lui Matei, „de ce vezi paiul din ochiul fratelui tău și nu observi bârna din ochiul tău?”

Și de aici concluzionez că o reformare socială este senzațional de grea. Spre imposibilă.

Nu poți corecta nici cele mai mici (după standardele mele) greșeli sociale fără să provoci o suferință colectivă.

Ecuația e simplă: dacă fiecare șofer de Uber/Bolt ar conduce legal înseamnă că s-ar micșora numărul de curse pe zi de muncă. Adică mai puțini bani. Cum nu putem rezolva problema că niște oameni n-au bani să trăiască preferăm să tolerăm problema unui trafic periculos și a unui „oraș autostradă”.

…

Am mai auzit una bună de la un șofer: „a murit lovit de mașină. A venit unul cu 120 la oră (în oraș), ăsta n-a fost atent și la făcut muci”. Deci pietonul n-a fost atent.