Dacă deputații au avut ieri o mâncărime inghinală și au votat așa cum și-a dorit Coaliția pentru P*la-nP*zdă (doar asta-și doresc, nu?), astăzi ne întoarcem în punctul 0 din Evul Mediu Românesc, la aceleași raționamente vorbite și ante-vorbite.
Până la urmă e și vina presei din România pentru că evită o dezbatere matură între cele două părți, un exercițiu de democrație, în prime-time la TV. Pe de o parte președintele LGBTQ și un susținător (gay sau nu), iar în cealaltă tabără Patriarhul Daniel, Dan Puric și moaștele SF Parascheva.
Știu, a fost o lovitură ieftină, sub centură.
Revenind.
Fraza care nu va înceta să moară în mintea lor fericită că a găsit un vinovat pentru toate neajunsurile: „homosexualitatea nu este normală”, uneori și sub formă de „ce mai înseamnă normal astăzi?”. Ăsta-i argumentul suprem.
Și apoi mă uit în jur la normalitatea creștinilor și ajung să-mi fac semnul crucii.
Ce e normal? E normal să cazi în genunchi în loc să țintești către stele? E normal să muncești pentru bunuri? E normal să te sclavagești ca să sponsorizezi secte obscure și corporații religioase? E normal să exploatezi, să rămâi ignorant la suferințele pământești ale multora, în detrimentul unui lux achiziționat la mall? E normal să faci catedrale și temple în contextul în care liderul tău era adeptul simplității?
E jenantă antiteza dintre crez și practică.
Ce înseamnă „normal”? Sau folosim termenul normal doar când ne referim la sex? Acestea fiind zise, acei 3 milioane de creștini care au semnat împotriva căsătoriei gay sunt adepți ai iubirii în poziția misionarului. Nu?
Mai mult de 3 milioane de români nu concep sexul pe la spate, n-ar ridica un crac în timpul coitusului și Kama Sutra e un fel de „Biblia Satanistă”. Nu?
Sexul oral e al dracului de anormal și contraproductiv dacă ne rezumăm la umanitate ca la un lanț al procreării. Cu toate astea, cel puțin declarativ, românii se invită zilnic la o partidă de sex oral. În trafic, pe stadion, ba chiar și când se bat pe apă sfințită.
De sexul anal nu mai vorbesc. Una mică între femeie-bărbat trece cu vederea în cercuri restrânse de homofobi, la fel cum aceleași grupuri sunt „ok” cu lesbianismul, dar nu cu pornografia gay.
Normal… normal…
Munca-n corporații e normală? Omul a fost construit de Dumnezeu pentru a sta 8-9-10 ore pe un scaun și-a băga cifre-n Excel? Mă-ndoiesc.
Normal să purtăm veșminte aurite? E normal să mâncăm „mâncare” făcută din cine știe ce?
E normal să-ți iei limba-n raclă cu tot felul de oase? Să mergi în genunchi și coate? Să te-nchini la poze? Când a devenit asta normal? Înainte sau când am coborât din bananier?
Unde e domnule ghidul ăsta pentru o viață normală?
Dacă jucăm cartea normalității îi rog pe toți acești ambasadori ai umanului să se-ntoarcă la origine, să populeze peșterile, să vâneze, să pescuiască și să renunțe la prezentul degradant și anormal pentru trecutul glorios, simplu, aproape de natura omului și spiritualitate.
