Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Barcelona, o mizerie

A funcționat click-bait-ul? Ai intrat crezând c-o să ai parte de hatăreală ieftină la adresa unui oraș (despre care am înțeles că e) superb? Bun. Că nu despre Barcelona aia e vorba.

Pe unde locuiesc era un petec de pământ între blocuri. Cum stătea bucata aia de pământ și se plictisea a început să se ridice un bloc pe ea. Probabil era de ales: bloc, mall sau biserică. Bloc să fie. O nouă „dezvoltare” imobiliară. Îmi place cum cuvântul „dezvoltare” e folosit cu un iz pozitiv în orice context de asalt cu beton. România nu e acoperită de betoane, se dezvoltă locativ.

Noul bloc are un nume cu rezonanță: Barcelona Residence. Nu, nu te-ai mutat între patru pereți din cel mai jegos oraș european, ci în Barcelona Residence. În fața blocului n-ai La Rambla și Marea Mediterană nu-i la o aruncătură de băț, dar când te simți sărac și prost poți să te minți că ești sărac și prost într-o poveste pompoasă.

Barcelona aia adevărată face pași mari pentru a scoate mașinile din anumite zone. Dar mna…

Eu nu știu pe ce bază-și aleg ăștia numele de blocuri, dar dacă eram primar în Barcelona și auzeam că un cavou își pune numele orașului meu nu eram prea fericit.

Treaba lor, banii lor. Fiecare pasăre pe limba ei plătește rate.

Când au terminat blocul au lăsat niște pământ arabil sub câteva geamuri, pământ lângă o alee pietonală. Când am văzut petecul de pământ m-am gândit c-o să facă dezvoltatorul o pajiște frumoasă, nițel verde de inspirație catalană. Să-și bucure clienții și să fie puțină armonie karmică în zonă.

Mi-am luat țeapă (românească). S-a pus asfalt, s-au tras linii și s-a mai cârpit de câteva locuri de parcare pe care (cel mai probabil) dezvoltatorul o să le vândă la un superb preț celor care vor să-și vadă mașinile sub geam.

Probabil că nu m-am făcut înțeles, dar ca mașinile să ajungă la acele locuri de parcare trebuie să meargă pe trotuar vreo 20-30 de metri. E totul de o cârpeală atât de penibilă încât numai într-o Barcelona de Dâmbovița puteai să vezi așa ceva.

Abia aștept să văd prima mașină parcată pe aleea pietonală… și s-o ating… s-o mângâi… să-i simt izul iberic. Și ștergătoarele. Ștergătoare de bogați.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.