Stephen Hawking e mai gigolo decât Grey. Și-n scaun cu rotile

hawking

Nici nu se putea un moment mai bun să lanseze filmul despre viața lui Stephen Hawking („The Theory of Everything”). La câteva zile după jenantul 50 shades of Grey. Asta ca să împartă lumea mai concret decât clasicele teroriști vs. restul lumii/ Harry Potter vs. Lord of The Rigns/ Pornhub vs. OrânduialaOrtodoxă.

Pentru cine nu știe deja, Hawking e un geniu. Și nu doar că e un geniu, dar e și un mister cum de a supraviețuit până-n ziua de azi cu o boală ce trebuia să-l curețe prin anii `60. Cum o spune și el „nu pare treaba unui dictator ceresc”, ci pur și simplu hazard. Filmul, ca să nu plictisească, n-o ține doar cu și despre Omul de Știință Hawking, ci despre omul și problemele unui geniu cu un handicap groaznic Hawking. Dacă ești mai emotiv/ă de fel o să verși și câteva lacrimi.

De ce fac paralela între Christian Grey și Stephen Hawking? Pentru că s-au nimerit ambele filme acum și pentru că-s două povești superb de diferite și greu poți să mă convingi că-ți plac ambele la fel de mult. N-are cum. Pe când actorul din 50 shades of bla bla e lăudat că n-a zâmbit tot filmul (talent pe care-l are și Mitoșeru dacă se chinuie), actorul care-l interpretează pe Hawking e incredibil într-un rol dificil ca o boală precum scleroza laterală amiotrofică. Îți dai seama cum e să joci scleroză și cum e să joci nezâmbitul?

O altă diferență superbă e că Hawking are și a avut mai mult potențial să agațe decât poate Grey cu toată averea aia a lui. Hawking a făcut trei (3!) copii când boala era deja foarte avansată, pe când lui Grey nu i se scoală dacă nu vede o femeie în scaun cu rotile. Hawking agăța conducând un scaun cu rotile, Grey abia punea biciul pe o virgină timidă și deține mașini la care visează și Florin Salam. Ca să nu mai spun că Hawking are și umor.

Și filmul nu-i doar despre Hawking, ci și despre soția lui, sacrificii și devotament. Adică-i mai greu să ai grijă 24/7 de un soț cu handicap și toane geniale, decât de un bărbat care vrea să te cumpere ca să-ți altoiască bucile în weekend. Știi sigur despre ce vorbesc dacă nu-ți pierzi weekend-urile în Kulturhaus.

Acestea fiind zise, The Theory of Everything merită să fie văzut iar la final de an vreau să văd diferența de încasări între el și 50 shades of Grey. Bag mâna-n foc (BDSM style!) că o să vedem rezultatele unui Monty Phyton vs. Vacanța Mare.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *