Simt

jal

Sunt imprevizibil, mereu absurd

Și am să mor de mâna unor oameni, ce n-au gând bun.

Sunt incorigibil, de necontrolat

Dar nu știu ce să mă fac, ăsta-i un trup de aruncat

Dar simt… dezintegrarea… mă risipesc… să fie chemarea.

Disprețuiesc tot ce nu-nțeleg

Nu pot să cred în PreaMărețul plan, soarta mi-o acaparez

Vreau să prind viața de gât

S-o-nfășot cu starea mea nebună, să-i urlu-n gând.

Dar simt… dezintegrarea… mă risipesc… să fie chemarea.

Mă trezesc și nu pot să-mi amintesc, ce am visat

Poate că nici de data asta nu e e ceva interesant

Mai torn un pahar de demisec în mine

Nu mă mint pe interior, nu de dulce-mi vine.

Dar simt… dezintegrarea… mă risipesc… să fie chemarea.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *