Profa de chimie

Văzând câte domnițe și domnișoare au prins avânt în stratosfera politică mi-am amintit de un caz similar, dar la un nivel mai mic. Oricum, tot o înălțare prin muierism spre lumea bună.

(Încă de la început doresc să subliniez că acest text nu se dorește o înfierare misogină, ci o subliniere a unor fapte. Poate generalizez. Poate sunt sexist. Poate…)

Cred că eram prin clasa a 8-a. Nu-mi amintesc prea bine. Cert este că aveam o profesoară de chimie pe care n-o voia nimeni. Cădea tencuiala de pe școală când o vedea. Oribilă femeie. Cu părul ei roșu și înfoiat, machiaj strident și haine mulate.

Și să nu vă imaginați că era vreo manechină, ci o doamnă bine, cu o încredere în sine de-i plesnea fusta scurtă pe la îmbinări.

Într-un an de chimie cu ea n-am învățat nimic. Și-n situația mea erau și alți colegi. Mai mult de jumătate din clasă. Restul erau tocilari sau pupincuriști, altă mâncare de pește.

În rest, carne de tun. Material de băgat frica-n oase. Toceală cu noduri în gât și anxietate paranoică la ore. Nimic din ce făceai nu era bine. 10 nu exista la ora ei. 9 era o minune. De la 8 în jos se discuta.

Nu-mi amintesc vreo formulă chimică din perioada aia, dar două episoade mi-au rămas întipărite:

  • Am ieșit să curăț tabla (eram de serviciu). Am început să șterg de la dreapta la stânga, crezând că tebuie să eliberez partea din dreapta. „Alo, ce faci? De ce ștergi tabla așa? Ești evreu? Ieși afară!”. N-am înțeles nimic, dar m-am bucurat. Am scăpat de oră;
  • Într-o pauză m-am lovit foarte tare. Am dat cu cotul în ceva și m-a cutremurat tot corpul. Știți efectul ăla când pare că îți curentezi întreaga ființă? A intrat în clasă în timp ce oftam de durere. „Ce ai Bonea?”. „Nimic doamna. Mă doare rău în cot…”. „Da? Ieși afară!”. N-am înțeles nimic, dar m-am bucurat. Am scăpat de oră;

Ca în orice lume bună au început să se audă voci. În curând zvonurile au fost confirmate. Profa de chimie era bazată în școală. Avea în spate un director de liceu pe care-l coțăia când ăla nu stătea cu soția. Directorul de liceu era ceva într-un partid.

Privind în urmă îmi dau seama că profesoara aia călărea un om cu situație pentru un post călduț într-o școală generală. Pe ăla îl freca inghinal și pe noi la melodie.

Oare câte „profe de chimie” avem și în politică? Dar oare câți „directori” se întrețin cu astfel de bijuterii?

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

6 Comments

  1. Cred ca fiecare am intalnit in lumea reala cate o persoana din povestea asta: profesori, invatatori, angajati la stat, functionari etc. Nu am inventat-o noi, sunt sigura, dar parca as vrea sa mai dispara din bataia de joc de la noi.

  2. ” E o actrita care a jucat mai mult in filme proaste”- glumesti? E Cameron Diaz. Daca nu stii, de ce ai pus poza la post?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *