Pretexte să fii misogin

Nu există motive bune să fii misogin. Poate cauze, dar educația are acest prost obicei de a te scăpa de orice semnifică ură vis-a-vis de o categorie, indiferent că vorbim despre femei, bărbați, gay, țigani ș.a.m.d..

Cum poți ajunge misogin?

În primul rând eliminăm educația din schemă. Să spunem că n-ai parte de ea, ești sărac, defavorizat sau copil. Pe acest fond se așează orice frustrare. Ești un burete. Absorbi lucruri de la părinți – prin exemplu sau contra-exemplu, din mediul înconjurător – ce să-ți fac dacă-ți place să hoinărești cu Cheloo?, ori dintr-o experiență personală nefericită și având un caracter influențabil.

Cam astea sunt așa zisele cauze. Poți să trăiești cu ele, dar asta nu-ți garantează că poți să trăiești și cu o femeie.

Pe lângă cele de mai sus am mai descoperit o „cauză” pentru misoginism: femeia.

Sună stupid, știu, dar cu toții am cunoscut aceea femeie (sau categorie) care strică aproape iremediabil imaginea suratelor.

Că nu-i una singură, sunt mai multe și-și pasează microfonul periodic, să ne izbească cu inepții pe rând.

Sunt acele caractere și trupuri reșapate și vulcanizate, minți împrăștiate pe coclauri. Sunt acele duduițe pe care feministele se fac că nu le văd, le bagă sub preșul cauzei. Militantele vor recunoaște cu greu că-s unele reprezentante care pun bețe-n roate luptei. „Da, sunt proaste, dar sunt proastele noastre pe care voi bărbații le-ați adus în starea asta!”. Fie. Tot noi să fim de vină atunci.

Nu mă porneam în această polologhie dacă n-o zăream pe stimabila de mai sus, Laura. Concurentă „Bravo, ai stil!”.

Paranteză: domnule, recunosc, ascult/îmi mai arunc un ochi pe deja celebra emisiune. Din când în când îl mai las din mână pe Pleșu, Furtună și Murakami, las vioara și pensulele pentru o doză de lobotomie. Poate părea stupid să vezi muieri certându-se pe haine, dar e și asta o realitate. Într-o lume zguduită de atâtea probleme, conflicte la porțile cetății, unii-și găsesc timp să se contreze pe marginea unor trențe, dacă merg într-o combinație sau alta.

Emisiunea asta nu e doar o șustă TV. Este radiografia (unei) categorii semnificative de femei moderne.

Ce, bărbații-și pierd timpul și neuronii privind meciuri de fotbal. Femeile de ce n-ar avea dreptul să se rupă de realitate și să intre pentru câteva ore într-o competiție în care să-și măsoare „stilul”.

Unde mai pui că-i amuzant să vezi cutre, curci, meltence, țărănci, fandosite, agramate, mironosițe sau inculte luptând pentru un stil pe care oricum nu-l au. Dar îl pot cumpăra de la mall.

Închid paranteza.

Laura. Concurentă nouă.

O să-mi permit libertatea de a face judecăți de valoare cu toate că n-o cunosc. Sunt un observator exterior, un telespectator cu opinii. Ce-mi poți face?

Laura. Chipul ăla tencuit bine pare că ascunde multe. Postură cocoșată, lucru remarcat și de prea-țeapăna Iulia Albu.

Laura este estetician. Sună pompos, te gândești că a terminat medicina și repară bârne, întinde piei și montează silicoane. De fapt, așa cum se descrie ea: „fac sprâncene, buze, tatuaje”. Estetician e prea puțin! Ea e o sprâncene-maker, o lip-doer. Nu-i rușinos să muncești, n-am vreo problemă cu breasla ei (cu toate că-mi par genul de femei care-și pozează manichiura pe Facebook), dar s-o încadrăm bine în nomenclator.

Laura o apreciază pe o altă concurentă care „se propune” și vrea să intre în această competiție alături și împotriva ei pentru a „se propune” împreună. Pe românește, pentru a se mameliza pe sticlă, să se țâțească amândouă în această bătălie a stilului. Problema e că aialantă are silicoane, Laura are doar două umflături mici pe piept. Dar mna, nu se știe de unde apare fotbalistul.

Nu fac small-breast-shaming, doar spun ce se vede. Fata are un țel nobil, nu?

Până-n punctul ăsta îți cam dai seama ce e și cum gândește Laura. O divuță cocârjită de cariera de estetician, suferindă de platfus toracic, dar cu o dorință nebună de a-și afișa sutienul. Frustrări? N-are cum!

În încheieri nu vreau să te las cu impresia că sunt un misogin sinistru, cu toate că m-aș caracteriza un laurasogin – considerând că Laura este o tipologie feminină, nu o individă.

Mai jos aveți 9 secunde de inteligență laurisianică.


Ok, nici contracandidata ei nu bubuie de inteligență, dar dacă un bărbat ar spune vreodată că „sânii de mămică nu se expun” l-ar arde internetul în piața publică. L-ar beli feministele pe mișel. Ca pe miel l-ar face.

DA DA, CUM ZICI TU…

dă cu părerea...

Related Post

One Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *